Pariu sau business?

Țin de câțiva ani cursuri de educație financiară și investiții. În urma lor, participanții, cu sau fără cunoștințe în domeniu, învață principiile de funcționare și modul de analiză al piețelor financiare astfel încât să-și administreze mai bine veniturile și, majoritatea dintre ei, chiar să facă bani astfel. Adică devin investitori pe piețele financiare. Treabă ce pare mai mult sau mai puțin complicată pentru români, dar nu vom intra în această zonă. Ceea ce vreau să discutăm astăzi pornește de la o întrebare pe care am primit-o recent de la un tânăr: ”Mi-ar plăcea mult să activez în domeniu, dar chiar este corect să faci bani atât de ușor? Și mai ales, cum aș contribui altundeva decât în propriul buzunar?”. Genială și de apreciat atitudine în România actuală. M-a făcut să mă întorc câțiva ani în timp când, studentă fiind, mi-am pus aceleași întrebări. Grație teancurilor de cărți citite atunci și practicii pe care o am în spate acum l-am putut lămuri.

Urmăreşte-ne şi pe pagina de Facebook!

Lupul de pe Wall Street? Nici pe departe Sistemul bursier, ca parte a sistemului financiar, are ca funcţie de bază susţinerea economiei reale. Și asta încă de la începuturile ei, din secolul al XV-lea. Poate că nu degeaba economiile cu un sistem bursier puternic sunt puteri mondiale. Poate că nu degeaba România stătea atât de bine în perioada interbelică, când și piața de capital era mult mai dezvoltată ca acum. Cele două merg mână în mână, fie pentru că bursa reflectă starea economiei, fie pentru că o susţine. Vrei să știi când vine criza? Vezi ce fac piețele financiare. De acord, mişcarea banilor într-un circuit financiar închis nu aduce nici un beneficiu economic real, nu creează plus-valoare. La nivel individual, desigur, lucrurile pot sta cu totul altfel – câștigul tău înseamnă pierderea altcuiva. Și cine nu a auzit de George Soros, cel mai mare money manager din toate timpurile și omul care (aproape) a falimentat Banca Angliei? Acum, al 29-lea cel mai bogat om din lume, a făcut de-a lungul a 40 de ani 25,2 miliarde de dolari din speculații. Cum ar fi să faci un milliard de dolari într-o singură zi? El a reușit. Cum? I-a furat? Investitorul face tranzacții cu unicul scop de a obține profit. Dar în drumul lui satisface o nevoie vitală celorlalți participanți avizați de conștiința colectivă a pieței: asigură lichiditate. Pe scurt, între X care are nevoie să vândă la prețul 10 și Y care trebuie neapărat să cumpere la prețul 6 apare salvatorul Z, dispus să cumpere la prețul 10 pentru că el crede că prețul va crește. Dar prețul scade. Și uite așa au trăit fericiți până la adânci bătrâneți: X a vândut la 10, Y a cumpărat la 6 și Z a făcut profit 4. A, dar stai, că Z de fapt a pierdut 4 pentru că analiza lui nu s-a concretizat. Fără Z, ori X ar fi vândut la 6, ori Y ar fi cumpărat la 10. Sau undeva între, dar oricum ambii în pierdere. Cu cât sunt mai mulți de Z în piață cu atât X și Y obțin prețuri mai bune. Unde este furtul? Criticilor mei… Sună bine până aici. Dar ce te faci când piețele o iau razna? De la mania lalelelor în Olanda anului 1637 când cu 3 bulbi îți puteai lua o casă luxoasă, la criza din 2008 când luai credit cu buletinul avem câteva exemple interesante. Uneori apare o lume pur-financiară ideală a prosperării. Investitorul nu trebuie să uite că piața este formată din oameni. Care simt și exagerează. Culegerea şi diseminarea informaţiei pierde deseori în fața efectului de turmă. Tocmai de asta iei în calcul ambele variante și îți controlezi riscurile. Adevărul este că treaba unui investitor presupune mai mult pragmatism decât fler. Restul e film american. Pariu? Cu zero cunoștințe, desigur. Dacă știi ce faci, e business. Și atât. Cele mai bune decizii ale lui Soros au fost să vândă lire în 1992 pentru că el a crezut că moneda Marii Britanii este supraevaluată și să vândă yeni japonezi în 2013-2014 în urma stabilirii unei noi politici monetare în Japonia. Prima i-a adus 2 miliarde de dolari, a doua un milliard. Cele mai mari pierderi au fost în 1998, 2 miliarde de dolari pe fondul crizei rublei rusești și 3 miliarde în anul 2000 la crahul companiilor IT. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA l-a costat 1 miliard. Pare acum puțin mai echitabil? George Soros este un evreu scăpat din Ungaria ocupației naziste. Ca să poată studia filozofia în Londra a lucrat ca hamal în gară și chelner de noapte. După absolvire a fost umilit la interviuri. Până la urmă s-a angajat ca vânzător. Pentru că era și el ungur, directorul unei bănci comerciale l-a angajat ca funcționar. A plecat în SUA, unde a lucrat ca analist și trader. Din 1970 are propriul fond de investiții și propria teorie asupra funcționării piețelor financiare – teoria reflexivității. Este al treilea cel mai mare filantrop din lume, după Bill Gates și Warren Buffet, alt investitor. A donat până acum 12 miliarde de dolari – a început în 1979 cu burse acordate studenților afro-americani în SUA și a ajuns cu ele și în România. Se implică în general în ”cauzele pierdute” pentru că și familia lui a fost una și este adeptul unei ”societăți deschise”. Pe lângă partea cu lichiditatea, i-am explicat tânărului că piața funcționează exact ca viața. Zece aplicanți se prezintă la un interviu de angajare. Tu ești unul dintre ei. Te-ai pregătit și obții jobul. Ce a făcut diferența între tine și ceilalți? Presupunând bineînțeles că nu ai avut pile – și reține că în piață nu ai pile (dar nici concurență). Îți anunți familia, prietenii? Sărbătorești? Și mai ales, cum te culci seara? Bucuros, liniștit, sau simți că ai furat șansa celorlalți nouă de a avea un loc de muncă? Meriți felicitat sau arătat cu degetul?

Pariu sau business?

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Incepe testul

Consimțământul cookie-urilor GDPR