Arta de a şti când şi unde să te opreşti are tangenţe şi cu tranzacţionarea pe piaţa de capital, existând suficiente cazuri în care cele mai mari pierderi apar atunci când nu există o gestionare corectă a riscurilor.
Nu vorbim de a nu avea pierderi vreodată – situaţii mai puţin favorabile şi profitabile sunt comune în acest domeniu şi asta nu înseamnă că traderul nu ştie să tranzacţioneze. Există însă o modalitate de a diminua apariţia acestora.
Ordinul stop loss (SL sau Pierdere maximă) este o modalitate de protecţie a capitalului care există în contul de tranzacţionare. De principiu, stop loss-ul trebuie plasat la acel nivel de preţ la care „cursul nu ar trebui să ajungă”, dar, în funcţie de tipul tranzacţiei - Sell sau Buy, deasupra nivelului de rezistenţă pentru Sell şi sub nivelul de suport în cazul tranzacţiilor de cumpărare.
Este adevărat că un trader poate apela la un stop mental, care să îl ghideze în deciziile sale. Însă de la „a zice” la „a face” este un drum lung de parcurs. Spre exemplu, să presupunem că v-aţi setat deja în minte un nivel al cotaţiei care să reprezinte propriul semnal de alarmă, însă nu îl introduceţi în platforma de tranzacţionare pe principiul „aştept să văd ce se întâmplă şi cum reacţionează piaţa”. Iar de aici mai rămâne un mic pas până la un potenţial mare eşec.
Desigur, introducerea ordinului stop loss nu garantează succesul absolut şi eliminarea oricărui risc, stopul protectiv având rolul:
- de a limita pierderile;
- de a tranzacţiona în baza unei decizii raţionale, nu în baza impulsului de moment şi a speranţei (stop mental);
- de a rămâne cu fonduri suficiente şi pentru următoarele oportunităţi de tranzacţionare Forex;
- de a-l determina pe trader să lucreze cu un plan bine pus la punct, care să includă un sistem de Money Management, astfel încât să îşi permită şi tranzacţii negative.