De multe ori am primit întrebarea în cursuri “ce este o criză economică?” Poate ai auzit și tu de acestă idee, dar nu ai înțeles-o până acum și este normal să fie așa, pentru că discutăm despre un termen mai complex din domeniul financiar, însă până la finalul materialului o să ai o ideea clară în ceea ce reprezintă o criză economică și cum începe un astfel de eveniment. Așa că inarmează-te cu răbdare, pentru că este un material mai lung, insă merită toată atenția ta.
Pentru a înțelege o criză economică este important să înțelegem cuvântul economie! Economia reprezintă suma tranzacțiilor, iar o tranzacție este un simplu schimb: de fiecare dată când noi cumpărăm un bun, are loc o tranzacție. Iar fiecare tranzacție are un cumpărător ce deține banii sau credit și un vânzător ce deține bunul dorit. Suma creditului și a banilor transferați în economie reprezintă consumul, care este motorul economiei.
Consumul este împărțit în piețe, o piață este alcătuită din toți vânzătorii și cumpărătorii ce fac tranzacții cu bunuri similiare; de exemplu există o piață de cafea, de imobiliare, de acțiuni, de valute, de crypto. Economia ca întreg este dată de toate tranzacțiile din toate piețele sale !
Acum că este mai clar acest concept, care este factorul principal ce duce la destabilizarea economiei și în final la o criză economică? Pe scurt lipsa consumului! Astăzi consumul se bazează mai mult pe credit și mai puțin pe bani, de fapt majoritatea economiilor nu ar supraviețui fără credit.
Atunci când îți iei un credit, să spunem pentru o casă, de fapt te împrumuți de la tine în viitor; asta înseamnă că la un moment dat în viitor, dacă nu îți cresc veniturile o să cheltuiești mai puțin, deoarece orice credit aduce cu el și o datorie, iar volatilitatea economică este dată de acumularea datoriilor și este principalul motiv pentru care avem cicluri economice.
În final, pentru a înțelege ce este o criză economică o să îți prezint un scenariu – când economia este în creștere, salariile sunt mari și oamenii au încredere în veniturile lor, iar creditele se oferă ușor; acest lucru duce la un consum bazat pe împrumut, nu pe productivitate – când populația are putere de cumpărare de obicei cresc și prețurile.
Acestă perioadă durează până când stresul financiar dat de acumularea ratelor și de creșterea prețurilor este atât de mare încât consumul începe să încetinească, iar consumul după cum spuneam este motorul economiei, lipsa consumului duce la profituri mai mici în companii, iar în astfel de situații companiile aleg să scadă salariile și taie din forța de muncă, ceea ce agraveză și mai mult scăderea consumului. Acest fenomen se poate repeta de mai multe ori până în punctul în care apare o criză economică. Istoria ne arată că o astfel de criză apare o dată la 10 ani, deoarece în medie, perioada de creștere economică sau acumulare a datoriilor se întâmplă în 10 ani.
Acum că se înțelege în mare ideea de economie și credit să explicăm mai clar printr-o analogie de ce apare o criză.
O să luăm ultimii 20 de ani și să analizăm cum creditul și tranzacțiile ne-au dat câteva căderi economice masive. Să explicăm acest lucru printr-o analogie: să ne imaginăm un lac foarte mare înghețat, gheața reprezintă încrederea tuturor participanților în economie. Economia, creditul, tranzacțiile, deciziile băncilor centrale sunt date de încredere sau lipsa încrederii. Această încredere oscilează de la depresie la extaz, nici una dintre aceste două extreme nu este bună pentru economi, totuși ele apar, dar hai să vedem de ce.
Să ne întoarcem la acel lac înghețat. Să ne imaginăm că lacul este de mărimea unui oraș, pe care s-a construit o infrastructură intreagă cu blocuri și case. Acel lac are o masă critică pe care o poate suporta, iar când este depășită, gheața se sparge, iar rapid, fără mare atenționare pentru majoritatea oamenilor care își văd de viața lor, se întâmplă un fenomen ce aduce pierderi catastrofale din toate punctele de vedere. Să pornim din anul 2000 când s-a întâmplat asta – metaforic, gheața s-a spart; iar acum vine parte interesantă, o să vedem cum se ajunge de la o criză la altă criză economică.
În primul rând indiferent de pierderile suferite în criză, întodeauna oamenii și-au revenit. Crizele sunt ciclice pentru că natura omului este oscilantă. Hai să dăm un exemplu mai clar. Pornim din 2001 când economia lumii a început să își revină și până în 2008 când am intrat din nou într-o criză și ulterior unde suntem acum. În paralel o să mă folosesc de analogia cu lacul, pentru a se întelege și mai bine conceptul.
Să începem!
În 2000 am avut o criză a internetului, pe baza companiilor ce aveau la bază implementarea internetului, când astfel de companii au ajuns super evaluate, iar corecția lor a tras cam toate industriile în jos, o să vedem că în fiecare criză apare o cauză și un motiv de declanșare a cauzei.
Din 2000 până în 2008 am avut creștere economică. Să ne întoarcem la analogia cu lacul înghețat.
După o criză economică când majoritatea oamenilor se recuperează după daunele sociale și financiare, începe o perioadă de recuperare.
După ce gheața s-a spart, iar povara construcțiilor a dispărut, inevitabil lacul o să înghețe, însă după o criză economică, rămâne o neîncredere mare în sistemul financiar, oamenii nu își iau credite, nu își deschid afaceri, se cumpără în general doar lucrurile necesare, iar băncile nu dau credite. Asta înseamnă că nu există încredere în sistemul financiar, astfel oamenii nu au încredere să își construiască acele case pe lac, însă natura omului este oscilantă, frica până la urmă este înlocuită de stabilitate și oamenii ajung să se gândească și la creșterea situației financiare.
Economia trece din rederesare, frica începe să scadă, băncile relaxează creditarea, apar și creditele pe termen mai lung, companiile încep să facă angajari cu contracte pe termen lung, și astfel începe o creștere economică. In timeframe-ul nostru, asta se întâmpla prin 2002-2006. Frica până la urmă este înlocuită de încredere, oamenii au o trăsătura interesantă: întodeauna in momentul in care ajung într-un punct, vor mai mult – este trăsătura care ne-a dus civilizația până astăzi.
Odată ce frica este diminuată, apare încrederea și ulterior prea multă încredere. Încep să apară blocuri, clădiri de birouri pe lac, zgârie nori, clădiri mari și grele. Apar atât de multe clădiri încât admistrația lacului refuză cereri de construcție, noi o numim în economie rate hike, banca centrală scumpește creditarea, pentru a nu se construii atât de mult cu bani împrumutați. Deci se construiește atât de mult, încât statul vede la orizont că apare o problemă.
Într-un context economic în care angajații au contracte pe termen lung, salariile cresc, creditele încep să se acorde din ce în ce mai ușor, scade oferta pentru că se obțin greu autorizațiile de construcție, astfel prețurile cresc, iar dezvoltatorii imobiliari caută să construiască cât de mult pot în momente de creștere a prețurilor. Până la urmă prețul caselor, apartamentelor pe lac vor ajunge într-un punct în care, apare o discrepanță între venituri și preț, care se amplifică până într-un punct, aici apare un fenomen interesant, economia a avut o pantă ascendentă, dar acum începe să stagneze, pentru a continua creșterea, economia are nevoie de salarii mai mari sau credite mai multe, banca centrală are posibilitatea să influențeze consumul prin dobândă de referință, și în astfel de momente scade, astfel creditele se iau mai ușor și economia își reia panta ascendentă.
Dacă dobânzile mici nu atrag credite, nu cresc consumul, băncile aleg să printeze bani sau să se împrumute pentru a infuza în economie fonduri. În concluzie se caută soluții de a menține creșterea economică în momentele în care salariile nu țin pasul cu creșterea prețurilor. Așa arată situația în 2006,2007 – Odată cu relaxarea asta monetară în care creditele se ofereau ușor, contractele pe termen lung și multă încredere în sistemul financiar, au dus economia într-o zonă în care din tot consumul, 80% se duce în bunuri de lux și dorințe și doar 20% în lucruri necesare. Asta inseamnă că din salariu doar 20% se duc pe mâncare, transport și facturi, majoritea salariului acoperă bunuri cumpărate de la mall și rate la televizoare și telefoane, vicii.
Să ne întoarcem la analogia cu lacul, deja discutăm despre majoritatea clădirilor ce au o greutate uriașă, deja s-a uitat de mult de criza precedentă, lăcomia și încrederea domină consumul, se ajunge în punctul în care domină cardurile de credit, consumăm mai mult decât producem într-un mediu în care oricum prețurile sunt exagerate, oamenii au atât de multa încredere în sistemul financiar, încât nu au fond de siguranță, își pun banii în cryptomonede și așa apare o bulă speculativă.
În 2008 s-a ajuns în punctul acesta, în care lacul era super încărcat cu cele mai grele construcții, iar încrederea era la maxime istorice, atât oamenii cât și băncile tranzacționau credite foarte ușor, astfel încât atunci când oamenii nu aveau bani să își plăteasca creditele, făceau altele, datoria în 2008 datoria era de 20 de trilioane de dolari, la nivel global, nu existau banii fizici pentru plătirea acestei datorii. Această bulă crește până când apare un eveniment ce destabilizează încrederea investitorilor mari, insituționali. Investorii instiuționali vor să vânda cât mai sus, înainte de cădere, așa că piața o să reacționeze de multe ori anormal, emoțional, o cădere mică se poate transforma foarte ușor într-o cădere masivă, prin dovada socială și nevoia de a vinde înaintea tuturor. Aceste evenimente, de multe ori, au nevoie de o scuză, ceva neașteptat, un “cutremur”, o știre, o pandemie, banca centrală crește dobâzile, în piață se numește black swan.
Și atunci gheața se sparge, de obicei majoritatea populației este nepregătită, companiile sunt împumutate peste limită, în ideea că vor avea același cashflow și în lunile următoare și își plătesc creditele la limită. Încrederea se transformă în frică, consumul scade, companiile fiind super împrumutate (acum în Romania 1 din 2 companii are nevoie de finanțare periodică ca să supraviețuiască) și astfel sunt foarte fragile la schimbările în piață. O scădere minoră în consum duce rapid la disponibilizări, scăderi salariale și ulterior faliment.
Frica pentru persoanele care au totuși bani de cheltuit are un efect de aparărea a capitalului ce duce tot la scăderea consumului, se schimbă rapid raportul 80% produse de lux și 20% lucruri necesare: se inversează. Acum toate aceste schimbări în consum date de frică și panică, plus o creștere uriașă în rata șomajului duc la și mai multă panică și frică, până într-un punct în care consumul scade atât de mult și cererea este atât de mică, încât prețurile încep să urmărească acei bani puțini care au rămas pentru consum.
De exemplu, într-o țară în care majoritatea oamenilor sunt plătiți cu salariul mediu pe economie, de 3000 lei, nu este normal să ai media imobiliarelor la oraș de 100k; este absurd, iar guvernul nostru în efortul de a menține consumul a implementat programe precum Prima Casă, care au dus și mai mult la creșteea prețurilor artificial. În criză prețurile scad foarte mult, în ultimele crize în România prețul imobiliarele a scăzut cu peste 50%, acțiunile companiilor mari au ajuns la prețuri ridicol de mici (o acțiune la Ford era 1 dolar în 2008). Prețurile scad până când începe să se simtă iar consumul, indiferent cât de jos este asta.
Se speculează de marii manageri de fond că următoare criză o să fie mai mare comparativ cu cea din 2008, să vedem care este datoria mondială comparativ cu 2008, dacă în 2008 am avut o criză așa mare cu 20T global debt, astăzi se află la 200T. Crizele sunt normale, fac parte din economia modernă bazată pe consum, au fost și vor mai fi, dar întodeauna în criză vom avea persoane care trec prin perioade foarte dificile din punct de vedere financiar; rămân fără loc de muncă (persoane frustrate), fără casă, afaceri falimentate, de multe ori protestează, ies în stradă deoarece criza vine cu un șoc financiar uriaș pentru persoanele nepregătite.
Mai rar întâlnim o altă categorie de persoane, persoanele care așteptă crizele economice, pentru că în astfel de momente sunt cele mai mari oportunități de investiții! Am fost întrebat care ar fi următorul eveniment de tip black swan care va declanșa următoarea criză, nu am de unde să știu, însă dacă aș face câteva predicții, ar fi următoarele:
– Atacarea Ucrainei.
– Politica prea relaxată a FED-ului ce ar putea duce la o implozie a băncii centrale din America.
– Prețul alimentelor care a crescut ridicol de mult și se poate transforma într-o criză alimentară.
– Una din mutațiile virusului care ar implica încă un lockdown mai sever.
Sper că ați înțeles mai bine ce este o criză financiară, cum se produce o astfel de criză și că o să fiți pregătiți pentru următoarea, pentru că vor mai fi. Întodeauna sunt și persoane care nu sunt afectate de o criză economică, persoane pregătite din punct de vedere financiar.
Cu acestă idee în minte vă urez spor la învățat!
Editorial de Octavian Neguț
Director Adjunct Profit Point Cluj