Dacă ne-am imagina viața ca un basorelief în care aparența și esența sunt delimitate de subtile trepte de adâncime, ce ar însemna defapt a vedea?
Hai să începem cu o “nefiltrată”! Toată lumea este fericită și plină de succes.
Empatizarea devine un non-sens …. cum spunea Tolstoi, există o oarece omogenitate în fericire – fericirile se aseamănă între ele.
Ce să mai încerc să înțeleg, când văd că, aparent ești foarte bine, ca noi, toți ceilalți?! Cum aș putea să-ți spun că ești o mare farsă dacă nu înțelegi că a posta un citat izolat din Nietzsche nu te face nihilist sau că frumusețea trupului tău nu rezidă din 2500 de like-uri de la pleaiada onanistă a secolului virtual ci din faptul că oameni mult mai deștepți ca mine ori ca tine încă nu l-au putut descifra?
Political correctness, ce naiba! Dacă aș încerca să-ți explic de ce ești un mare ecran de fum în fața propriei esențe ai încerca să mă ostracizezi. Doar s-a luptat secole cu prejudecățile și dogmele tocmai pentru ca tu să poți ALEGE să fii ignorant.
Dar poate îmi spui tu! Vreau să te văd! Vreau să-ți distilezi esența! Vreau să-ți folosești conștiința ca pe o pupilă care filtrează tot acest flux de bullshit pe care mi-l servești gratuit pe megabit.
Nu! Nu scrola pe Instagram. N-o vei găsi pe acolo! Și nici comparând-o cu alte suflete pentru că, probabil (?!), nici ele nu sunt postate pe undeva.
Și nu prea mă privește dacă n-ai disponibilitate. Eu însumi nu am nici cea mai mică disponibilitate pentru ignoranță și superficialitate.
Iar dacă spui, totuși, că nu ne cunoaștem, că nici tu nu ai disponibilitatea de a deschide “ușa” cu riscul de a fi judecat și rănit, te înțeleg.
Dar, ceea ce nu înțeleg este de ce creezi aparența că ești dispus să o faci oricăruia are disponibilitatea de a da un simplu click.
Când te vei vindeca de intoleranța la propria-ți reflexie vulnerabilă, aș vrea să ne cunoaștem. Așa, îmi pari cam inuman. Ești setat în haștag-uri.
Error 404.
Hai să încercăm altfel!
Câtor oameni dintre cei care ți-au validat azi fericirea și succesul cu un like le-ai share-uit nesiguranța, stress-ul și zilele monotone din background. Cu câți ai putea să o faci?
Lasă-mă să ghicesc! Nici un sfert nu te-au văzut când ți-ai scurs rimelul sau ai luat-o pe arătura la o beție.
Ne anihilăm treptat, dreptul de a fi vulnerabili. Virtual tristețea și eșecul sunt anomalii.
În schimb, prostia e cool, aproape că nici nu mai există. Dacă ești prost tot ce trebuie să faci este să-ți găsești lăikuitorii iar dacă nu ești, să fii un lăikuitor al celor care îi ridiculizează și implicit recheamă prostia la viață.
Ți-aș da bucuros un kilogram de fericire pe megabit dacă aș ști că te vei vedea și că mă vei vedea lucid – dezbrăcați, în toată splendoarea goliciunii rodului propriei libertăți, în toată nimicnicia la care am redus milioanele de ani de evoluție înmagazinați în codul nostru genetic.
Dă-ți un check-in pe real!
PS: Pentru cei pe care nu v-am convins – https://www.filmeserialeonline.org/episodul/nosedive
Autor: Lucian Savin