"Buy and hold" reprezintă o strategie pasivă de investiții în care un investitor cumpără diferite instrumente financiare pe care le păstrează pentru o perioadă mai îndelungată de timp, independent de fluctuațiile înregistrate de piață.
Investitorii buy-and-hold cred că timpul petrecut pe piață reprezintă un stil investiție mai prudent decât cronometrarea pieței. Strategia este aplicată prin cumpărarea valorilor mobiliare și deținerea lor pentru perioade lungi deoarece investitorul crede că profitul pe termen lung poate fi rezonabil, în ciuda caracteristicii volatile a perioadelor scurte. Această strategie se află în opoziție cu sincronizarea absolută a pieței, în care un investitor cumpără și vinde pe perioade scurte cu intenția de a cumpăra la prețuri reduse și de a vinde la prețuri ridicate.
Investitorul buy-and-hold va argumenta că deținerea pe o perioadă mai lungă solicită tranzacționarea mai puțin frecventă decât pe alte strategii. Prin urmare, costurile cu acest tip de strategie sunt minimalizate, fapt care va crește profitul net total al portofoliului de investiții.
Portofoliile care folosesc strategia buy-and-hold au fost numite portofolii leneșe din cauza întreținerii lor scăzute, de natură pasivă. Să luăm ca exemplu următoarele portofolii:
Core and Satellite
Core and Satellite este un design de portofoliu testat în timp care constă într-un "nucleu", cum ar fi un fond mutual indexat de acțiuni large-cap, care reprezintă cea mai mare parte a unui portofoliu, și celelalte tipuri de fonduri - fondurile "satelit"- fiecare constând într-o porțiune mai mică a portofoliului care creează un tot întreg. Obiectivul primar al acestui design de portofoliu este acela de a reduce riscurile prin diversificare (pui ouăle în coșuri diferite, cum ne recomandă Buffett) în timp ce surclasezi (obții profituri mai mari) decât o referință standard pentru tranzacție, cum ar fi Indexul S&P 500. Pe scurt, un portofoliu Core and Satellite va atinge profituri peste medie cu un risc sub medie pentru investitor.
Portofoliul lui Dave Ramsey
Gazdă populară a talk-showurilor și unul din cei mai respectați guru ai finanțelor - Dave Ramsey - a sprijinit pentru mult timp strategia sa de portofoliu pentru ascultătorii și fanii săi. Înțelepciunea lui Dave constă în simplitate, iar metodele sale financiare sunt ușor de înțeles. Totuși, înțelepciunea se oprește aici. Or cele patru tipuri de fonduri mutuale în care investește Ramsey vor suferi deseori suprapuneri de fonduri, ceea ce înseamnă că diversitatea este mult prea mică. Mai mult, bunurile cu risc scăzut, cum ar fi obligațiunile și cash-ul, sunt complet absente din portofoliul său.
Teoria portofoliului modern
Teoria portofoliului modern (TPM) este o metodă de investiții în care investitorul încearcă să ia un nivel minim de risc al pieței pentru a captura profiturile de nivel maxim pentru un anumit portofoliu de investiții. Un investitor care urmează teoria TPM poate folosi o abordare nucleu și satelit de investiții, așa cum am descris la primul tip de portofoliu. La baza filozofiei investițiilor stă ideea că fiecare investitor ar trebui să atingă cel mai mare profit posibil fără a-și asuma riscuri extreme. Dar cum se poate face acest lucru? Răspunsul este simplu: diversificarea. Conform TPM, un investitor poate deține un anumit tip de bunuri, fonduri mutuale sau titluri de plasament care individual prezintă un risc ridicat dar, atunci când sunt combinate cu alte tipuri de bunuri sau investiții, întregul portofoliu poate fi pus în balanță astfel încât riscul să fie mai mic decât unele dintre bunurile sau investițiile care-i stau la bază.
Teoria Portofoliului Post-Modernist (TPPM)
Diferența dintre TPPM și TPM este maniera în care este definit riscul și construite portofoliile bazate pe risc. TPM vede riscul simetric. Construcția portofoliului cuprinde mai multe instrumente diverse cu niveluri de risc variate care se combină pentru a obține un profit rezonabil. Este o imagine per ansamblu a riscurilor și profiturilor. Un investitor TPPM vede riscurile ca fiind asimetrice, iar modul în care investitorii simt pierderile nu reprezintă imaginea oglindită a felului în care simt câștigurile. TPPM acordă atenție faptului că investitorii nu acționează mereu rațional. Prin urmare, TPPM pune în prim-plan aspectele de comportament ale investitorului și nu doar modelul matematic pe care TPM îl urmează.
Alocarea Activelor Tactice
Alocarea activelor tactice reprezintă o combinație între multe din stilurile anterior menționate în acest articol. Este un stil de investiție unde sunt clasate trei active primare (acțiuni, obligațiuni și cash) care sunt puse în balanță și ajustate de investitor cu intenția de a maximiza profiturile portofoliului și de a minimiza riscul comparat cu o valoare de referință, cum ar fi un indice. Aceste stiluri de investiții diferă de acelea de analiză tehnică, iar analiza fundamentală se focusează primar pe alocarea activelor și în an doilea rând pe selecția investiției.
Dacă e să ne referim la cele mai bune strategii de investiții, alegerea lor se face în mod individual, pentru că fiecare investitor este unic iar cea mai bună strategie este cea care funcționează cel mai bine pentru obiectivele sale unice de investiție și toleranță la riscuri.
Acest articol este publicat în scop pur informativ și nu reprezintă un sfat de investiții sau o recomandare de a vinde sau a cumpăra un produs financiar.
Află care sunt elementele importante pentru a investi cu succes pe bursă.