Vrăjitoarea de pe Wall Street

Cum să devii cu adevărat bogat, foarte bogat? O întrebare cu care ne-am întâlnit cel puțin odată în viața noastră. Așadar m-am îmbarcat într-o călătorie de a afla răspunsul. Destinația acestei căutări: America. Continentul care a făcut lumea veche să viseze. Lumea nouă care a oferit temerarilor cu viziune, ambiție și determinare condițiile de a transforma în realitate aceste vise. Larissa Fernand de la Morningstar Inc., o companie cu tradiție în studii si analize ale piețelor financiare, a compus o serie de articole intitulată ”Să învățăm de la maeștri”, care prezintă lecții de investiții ale investitorilor faimoși din trecut și prezent. Am întâlnit clasici ai investițiilor moderne cum ar fi: Warren Buffet, Peter Lynch, Benjamin Graham și John Templeton, dar și nume surprinzătoare. Unul dintre acestea - Hetty Green așa numită ”The witch of Wall Street” - Vrăjitoarea de pe Wall Street. De ce surprinzător? Pentru că Hetty Green apare în Guinness Book of World Records ca fiind ”world greatest misser”- cea mai zgârcită persoană din lume. Sunt multe istorioare din acea vreme care spun că, deși avea o avere de multe milioane de dolari, refuza să cumpere săpun sau își punea slujnicele să spele doar porțiunile murdare ale rochiei sale și folosesc singularul pentru că obișnuia să cumpere o singură rochie pe care o purta pană când se rupea. Să lăsăm totuși la o parte excentricitățile vieții ei, și să vedem cum a obținut acea avere, impresionantă la vremea ei (s-a născut în 1834 și a murit în 1916), într-o perioadă când toți ceilalți mari finanțiști ai vremii erau numai bărbați. Răspunsul este simplu - prin investiții. Spre deosebire de Warren Buffet, ea a avut parte de o poziție din start favorabilă, când a beneficiat, începând cu anul 1865, de câteva moșteniri în valoare de aproximativ 6 milioane de dolari. În următorii 50 de ani a transformat această sumă în aproape 200 milioane de dolari. Să crești 6 milioane în 200 de milioane sună fantastic la prima vedere. Calculând totuși o rată de creștere de 7% pe an, acest lucru nu mai pare atât de remarcabil. De reținut totuși că randamentul mediu anual oferit de piața de capital americană în cei 50 de ani în care Hetty Green și-a crescut averea, era de 6%. Deci ce este atât de special în a depăși cu 1 punct procentual indicii bursieri ai vremii? Este mai mult decât se vede la suprafață. În primul rând, să ne gândim la inflația acelor vremuri. Una este să obții o creștere de 7% pe an înainte de a calcula loviturile date de inflația acelor vremuri profiturilor; și este cu totul altceva ca 7% să fie adevărata creștere după calculul inflației. Și în ziua de azi, dacă reușiți așa ceva pe o durată de 50 de ani va rog să mă anunțați. Și, în plus, acele profituri erau și după scăderea taxelor și a altor cheltuieli. În final, comparația performanței doamnei Green cu cea a pieței de capital nu este atât de relevantă, deoarece portofoliul ei era foarte diversificat, conținând numerar, obligațiuni și investiții în imobiliare, pe lângă acțiuni. De vreme ce aceste instrumente tind să aibă un grad mai scăzut de risc, și, drept rezultat, și profituri proporțional mai mici decât acțiunile la bursa, performanța doamnei Green ajustată la risc este remarcabilă - a obținut profituri speculative ridicate cu un portofoliu relativ sigur. Relativ, pentru că în acele vremuri acel portofoliu arăta orice mai puțin siguranță. Prima ei mare investiție a fost în ”greenbacks”, obligațiuni ale statului nordamerican emise în timpul Războiului Civil pentru a-și finanța operațiunile militare. În viziunea doamnei Green erau obligațiuni garantate de un stat mare și de succes. Dar totuși erau emise de un stat înglodat în datorii și sfâșiat de un război civil. Care era totuși metoda Green?

Găsește instrumente cu valoare reală, în continuu progres.

Favoriza obligațiunile de stat americane, datorii corporative garantate de active ipotecate sau imobiliare care generau profituri cum ar fi hoteluri, clădiri de birouri sau terenuri cu drepturi de exploatare minerale. Acțiunile erau acceptabile doar dacă credea în sustenabilitatea și viitorul industriei (de exemplu căile ferate).

Cumpără când ceilalți vând.

Aha, aici ne amintim și principiul lui Warren Buffet - sunt prudent când toți ceilalți sunt lacomi; și sunt lacom când toți sunt prudenți - numit și principiu de investiții contrarian (contra sentimentului majoritar al pieței). Hetty Green credea în principiul că tot ce crește vertiginos eventual se va prăbuși - dacă nu literal în faliment, cel puțin în valoarea de piață, stârnind aversiunea majorității investitorilor. Atunci intervenea și cumpăra. ”Nu este mare lucru în creșterea averii ... tot ce ai de făcut este să cumperi ieftin și să vinzi scump” obișnuia să afirme. Această abordare, înainte de toate necesită lichidități. Nu este de ajuns sa identifici o oportunitate, cauzată de panica pieței, dar să fii incapabil să o fructifici, pentru că singura posibilitate de a face rost de numerar este să vinzi alte instrumente în pierdere, pierdere cauzată de panica pieței. Hetty Green avea întotdeauna numerar la îndemână, gata să furnizeze capital când era cel mai puțin disponibil și era la cea mai mare căutare:” Când crash-ul din 1907 a venit, eram printre puținii care aveau cash. Toți ceilalți aveau active bursiere. Eu aveam cash și ei veneau în cirezi la mine.”

Vinde când ceilalți cumpără

Aceasta este corolara punctului precedent. Deși metoda este comparabilă în mod justificat cu cea a lui Warren Buffet, totuși diferea dramatic de metoda Oracolului din Omaha. Pe când Buffet afirma ca perioada favorită de păstrare este ”pentru totdeauna”, orice Hetty cumpăra avea intenția imediata de a vinde. Ideal cât mai rapid - însemnând ca investiția ei s-a apreciat rapid, nu greoi.

Urmăreşte-ne şi pe pagina de Facebook!

Acum că am învățat secretele hai să le punem în aplicare. Aceste principii, bineînțeles, sunt mai ușor de scris decât de pus în practică. Hetty Green era capabiă să facă diferența între afaceri iremediabil distruse și cele în incapacitate temporar. Cei care nu pot face această diferența nu pot copia această metodă, pentru că vor prinde prea mulți pești decât pot ei consuma, și mulți dintre ei morți deja. Cât despre cumpără ieftin și vinde scump, toți înțelegem această logică. Însă câți au vândut acțiuni Microsoft la 58 de dolari în 1999 și au cumpărat zece ani mai târziu la 15 dolari bucata? Mult prea puțini. În concluzie, deși Hetty Green cu siguranță servește ca model de strategie de investiții, nu este totuși un maestru ușor de copiat. Ea era neobișnuit de subversivă, până la încălcarea unor norme sociale, lucru care a și costat-o mai târziu, din punct de vedere al reputației. Mulți nu pot fi chiar atât de contrarieni în abordare. Dar totuși putem învăța mici lecții din experiențele ei și să devenim puțin mai curajoși în contrarianismul nostru. Măcar puțin. Putem încerca? Și dacă tot suntem la capitolul acesta, să ne facem un plan pe termen lung. A strânge averi considerabile în general necesită an după an de acumulări de câștiguri mai mici, capitalizate. Aceasta este o abilitate pe care Doamna Green a demonstrat-o amplu în timpurile sale, și pe care Warren Buffet a dovedit-o în prezent. De la cine să învățăm totuși dacă nu de la cei care practică ce propovăduiesc?! P.S. - Știu. Nu spun nimic nou. Nu spun nimic ceea ce alții nu au zis deja. Nu am descoperit roata. Nici nu am cum. Aici și acum nu am decât plăcerea de a descoperi cum istoria confirmă ceea ce prezentul afirmă. Toți marii investitori au făcut același lucru. Au identificat rețeta care li se potrivește și au aplicat-o în mod repetat, la nesfârșit. Warren Buffet a fost ”acuzat” de unii dintre investitorii săi că spune (și face) același lucru an după an. Dar rezultatele sale sunt vizibile. Autor: Lucian Popescu

Vrăjitoarea de pe Wall Street

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Autentificare

Am uitat parola

Înregistrează un cont nou

Incepe testul

Consimțământul cookie-urilor GDPR