Urmăreşte-ne şi pe pagina de Facebook!
În al treilea rând, una dintre cele mai grele provocări pentru un antreprenor în România este să găsească oamenii potriviți cu care să-și dezvolte afacerea. Sistemul educațional și cerințele pieței forței de muncă nu prea mai au puncte comune. Dacă găsești un om cu experiență, care știe ce are de făcut, clar va avea pretenții financiare peste ce îți poți permite tu. Așa ca iei un novice și îl formezi. Când devine bun, ghici ce? Pleacă la o firmă mai mare. Resursa umană, una dintre grijile permanente ale unui angajator, dispare dacă singura persoană care ia decizia și acționează ești tu. Rezultatele tale vor depinde doar de tine. Nu vei crea locuri de muncă, dar vei asigura jobul celui care a muncit la pantofii tăi – pentru că vei face bani pe piețele financiare și îi vei cheltui în economia reală (vei cumpăra bunuri și servicii).
În al patrulea rând, dacă ai făcut un studiu de piață în urma căruia ai investit zeci sau sute de mii de euro într-o afacere tradițională, un restaurant să zicem, și după un an ți-ai dat seama că nu merge și vrei să renunți, cât va fi pierderea ta? Cu cât rămâi după ce declari falimentul? Poate recuperezi 10-20% din ce mai poți vinde – mese, scaune, oale – dar restul s-a evaporat de mult în autorizații, chirii, reamenajări, salarii, alimente etc. Adică suma riscată a fost egală cu suma investită într-o singură idee de business. Dacă te orientezi spre piețele financiare, să știi că poți decide ca pentru fiecare analiză pe care ai făcut-o să riști doar o parte din capitalul tău – să zicem 2%. Și dacă rezultatul nu este cel așteptat, îți rămân disponibili ceilalți 98% pe care îi poți folosi pentru alte analize (până la urmă, niște studii de piață). Suma riscată este un procent din suma investită, stabilit anterior de tine.
La final, hai să vedem și ce face concurența. Pentru că este foarte greu ca în zilele noastre să ai o idee revoluționară, 100% nouă. Afacerea ta apare pe o piață matură, unde mai sunt cel puțin 2-3 care fac același lucru. De acord, trebuie să gasești ceva care te diferențiază sau măcar să-ți faci reclamă mai bine. Dar chiar și așa, gândește-te că piața de desfacere este limitată. Câte restaurante cu specific chinezesc sau câte covrigării mai poți deschide? Dacă sunt mai multe covrigării nu înseamnă că oamenii vor mânca mai mulți covrigi. Piața devine saturată. Prin urmare și câștigurile tale sunt limitate, apare un plafon de care nu poți trece. Pe piețele financiare se mișcă zilnic mii de miliarde de dolari. Este o piață imensă, în continuă dezvoltare, din care chiar și un procent infim înseamnă un câștig frumos. Profitul pe care îl poți obține este deci nelimitat.
Dacă ai înțeles ce ți-am spus până acum, vreau să-ți mai fie clar un lucru. Da, o afacere în domeniul financiar este soluția ideală îmbrățișată de populația statelor dezvoltate. Un business în sectorul financiar este unanim acceptat ca fiind mult mai puțin riscant decât unul tradițional. Chiar dacă sunt angajați sau deja au o afacere, oamenii moderni înțeleg cât de important este să câștigi din mai multe surse de venit. Până la urmă, îți desfășori activitatea de la un calculator cu acces la Internet. Dacă vei învăța să faci asta, vei avea control absolut asupra timpului pe care îl acorzi businessului tău și asupra banilor pe care îi câștigi. Vei putea înregistra venituri indiferent dacă piețele cresc sau scad și vei putea controla riscul. Nu vei avea concurență pe o piață cuprinzătoare, ceea ce îți poate aduce profituri nelimitate.
Dar asta nu înseamnă că totul este roz. După cum vezi, majoritatea lucrurilor vor depinde exclusiv de tine. Asta înseamnă libertate. Din această cauză oamenii devin lacomi, încep să nu mai țină cont de reguli și își asumă riscuri prea mari. Banii nu se fac peste noapte, nici măcar aici. Dar se fac în condiții cu mult peste ce poți spera în alte zone. Un angajat își vinde timpul pentru bani. Un investitor pe piețele financiare își riscă banii pentru a obține libertatea. Până la urmă, singura resursă nerecuperabilă pe care o ai este timpul sau banii?
Autor: Mihai Pălălău (General Manager Profit Point Iași)
Noutăți
- Active Imobilizate: Sfaturi pentru optimizarea portofoliului
- În ce să investești 100 euro pe lună: Ghid complet pentru investitori începători
- Investiții în acțiuni: Ghid complet pentru începători
- Obligațiuni de Stat - Ce sunt si Cum Functioneaza
- Strategii de investitii la bursa: Ghid pentru investitori
- Cine valideaza tranzactiile de pe Blockchain si cum functioneaza procesul?
- Cine poate vedea Blockchain-ul si cum functioneaza transparenta in tehnologia Blockchain?
- Instrumente financiare derivate: Tot ce trebuie sa stii
- Poți cumpăra acțiuni fără broker?
- Suma minimă de investit la bursă
Afacerea secolului XXI
Educație Financiară
/ 23.08.2017
Antreprenorul secolului XXI. A fi sau a nu fi?
Om de afaceri. Antreprenor. Patron. Indiferent de cum vrei să îi spui, ne referim la aceeași persoană – întreprinzătorul motivat, gata de a-și asuma riscuri, cel care înființează firme noi generatoare de locuri de muncă. Locul în care părinții, copiii, frații și prietenii tăi muncesc pentru a-și câștiga traiul. Antreprenoriatul este pilonul central al creșterii economice, fapt recunoscut încă din secolul al XVII-lea pe când Regele Soare afirma că „burghezii și meșteșugarii vor deveni artizanii bogăției”. A lor și a națiunii. Între socialism și capitalism, istoria a dovedit că cel din urmă este mai viabil. Ideologiile sunt frumoase, dar pentru cine nu a făcut asta până acum, îi recomand să citească Ferma animalelor a lui George Orwell. Măcar ca notă de subsol. Oricum, cert este că România a adoptat economia de piață –sau măcar încearcă – astfel că acum ne împărțim între angajați și antreprenori.
În prezent, România are 4,78 de milioane de angajați, din care 3,58 activează în cadrul celor peste 660.400 de întreprinderi private. Oare unde este mai bine? În orice economie vor fi mult mai mulți angajați decât antreprenori, dar cert este că nici un angajat nu se va îmbogăți de pe urma salariului. Sau măcar să devină independent financiar – dacă ai citit Tată bogat, tată sărac sau măcar ai auzit de cadranul banilor știi că este imposibil. De ce? Pentru că un angajat nu are venituri pasive, nu are bani care să muncească pentru el. Ca salariat în România speri că banii munciți îți vor ajunge măcar ca să trăiești decent și că vei supraviețui unor șocuri financiare sau medicale. Ca să poți munci în continuare să faci alți bani.
Cu afaceriștii însă lucrurile stau altfel. Sunt n motive pentru care ai vrea să fii antreprenor și sunt sigur că fiecărui român i-a trecut măcar o dată prin minte întrebarea ”cum ar fi să am afacerea mea?” Să dezvolt un produs, un concept, să am o idee care să-mi aducă mai mulți bani, mai mult timp, să fiu propriul meu stăpân… Cei mai mulți însă rămân doar cu gândul. De ce? Iarăși, aș putea să enumăr mai jos n motive, dar fiecare le știe pe ale lui. Conform unei statistici recente, la nivel național, 49% dintre români spun că sunt împiedicați de sistemul fiscal, 18% dau vina pe accesul limitat la fonduri și 14% pe lipsa culturii antreprenoriale. Și da, nu este ușor. Dar afacere astăzi poate însemna pentru un român mai mult decât acum 10-20 de ani. Vreau să discutăm despre o afacere în sistemul financiar ca alternativă la business-ul tradițional. De ce merită atenția ta?
În primul rând, nu vei avea costuri lunare fixe. O firmă plătește impozite, taxe și contribuții la stat indiferent dacă are sau nu încasări. Mai apar chiria, plata utilităților, salariile etc. Bani pe care riști să îi aduci de acasă. O investiție pe piețele financiare presupune plata anuală a 16% din profitul retras, plătit pe baza unei declarații de impunere personală. Și cam atât.
În al doilea rând, îți amintești foarte bine de câte ori până acum în viața ta socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Oricând pot apărea schimbări economice, politice și de legislație care să îți dea tot planul tău frumos de business peste cap. Pică guvernul, leul cade, tu plătești facturi în euro. Deci înregistrezi pierderi din cursul valutar. Apar legi noi – vezi cum au dat peste cap noile legi fiscale tot sistemul privat. Acum patronii trebuie să plătească mai mult și mai repede, deci cresc cheltuielile. Sau vine mama tuturor problemelor, doamna căreia i-am simțit cu adevărat puterea abia după 2008 și de care sigur nu te poți feri pentru că vine peste toți la fel – criza economică. Oricât de bun ai fi ca antreprenor e greu să-ți treci afacerea prin criză. Oricât de ”angajat” ai fi, firma poate da faliment și te trezești șomer. Între 2008 și 2011, din cauza crizei s-au pierdut 750.000 de locuri de muncă. Dar ce demn de ”Evrika” este momentul în care realizezi că toate aceste lucruri creează mișcări pe piețele financiare în urma cărora TU poți face profit. Tot lucrezi cu bani și pentru bani, nu? Piețele financiare sunt singurele piețe pe care poți înregistra profit și pe depreciere, adică atunci când prețurile scad. Și trebuie să înțelegi realitatea că pe timp de criză, oamenii se împart în două categorii, cei care plâng și cei care… vând batiste.
Educație Financiară
/ 23.08.2017