Instrumentele financiare derivate (IFD-urile) sunt instrumente financiare a căror valoare depinde sau derivă dintr-un activ suport. În general aceste tipuri de contracte sunt utilizate pentru a acoperi anumite riscuri sau pot fi utilizate în scop speculativ. Practic prin intermediul acestor contracte se transferă riscul, a cărui valoare depinde de valoarea activului suport. Cu alte cuvinte contractele derivate sunt o formă de asigurarea împotriva evoluției nefavorabile a prețului activului suport.
Activul suport al unor astfel de contracte poate fi o marfă, o acțiune, o obligațiune, o rată de dobândă, un indice bursier, aur, valute sau orice alt instrument financiar tranzacționabil. Instrumentele financiare derivate pot fi tranzacționate pe piețele de capital. Astfel de instrumente financiare sunt contractele Futures, Options sau Forward.
Ce sunt contractele Futures?
Contractele Futures sunt instrumente financiare derivate standardizate care se tranzacționează pe o piață bursieră reglementată. Contractele futures se caracterizează prin obligația de a cumpăra sau de a vinde un activ suport la un preț și o cantitate stabilite la momentul încheierii tranzacției (în prezent), urmând ca livrarea și plata activului suport să se efectueze la dată scadentă (în viitor, la termenul stabilit, când expiră contractul futures).
Când se negociază un contract de cumpărare acesta se numește “long futures”, iar când se negociază un contract de vânzare acesta este denumit “short futures”. În cazul contractelor futures ca și în cazul altor contracte derivate activul suport poate fi un indice bursier, o acțiune, o valută sau o marfă, etc .
Contractele futures fiind standardizate au anumite specificații, care reprezintă setul de clauze, cum ar fi simbolul, activul suport, mărimea contractului, cotația, pasul de cotare, lunile de scadență și data scadentă.
Tranzacțiile cu contracte futures prezintă un grad de risc ridicat ca urmare a faptului că se poate înregistra o pierdere foarte mare într-o perioadă scurtă de timp ca urmare a efectului de levier specific contractelor futures. În momentul în care luăm în considerarea tranzacționarea cu contracte futures trebuie să ținem cont de faptul că pierderea suferită poate fi mai mare decât marja inițială în funcție de evoluția pieței. Astfel o modificare minoră a prețului în piață, dacă este în direcția inversă așteptărilor noastre, poate genera o pierdere mult mai mare pe piața futures, ceea ce va necesita depunerea de noi fonduri, dacă se dorește menținerea deschisă a poziției. Noua sumă solicitată spre a fi depusă se numește marjă de menținere.
Marja reprezintă garanția financiară pe care atât cumpărătorul, cât și vânzătorul trebuie să depună o marjă inițială în contul intermediarului, înainte de inițierea tranzacției. Marja are rol asigurator că există fonduri suficiente pentru acoperirea potențialelor pierderi, în cazul în care prețul evoluează nefavorabil. Mărimea marjei depinde de volatilitatea prețului, astfel cu cât volatilitatea prețului unui contract este mai mare cu atât și marja va fi mai mare și invers.
Tranzacțiile care folosesc marjă ne oferă posibilitatea de a achiziționa un contract prin depunerea unei sume mai mici decât în cazul achiziționării activului suport, aceasta fiind între 5 și 20% în funcție de specificațiile fiecărui contract în parte.
Cel mai mare avantaj care poate deveni în același timp și cel mai mare dezavantaj al contractelor futures este faptul că se pot tranzacționa în marjă pe piețe reglementate. În timp ce depui o sumă mai mică decât valoarea activului suport, evoluția profitului sau a pierderii este și ea tot în “marjă”, ceea ce înseamnă că profitul sau pierderea potențială pot fi mult mai mari decât în cazul tranzacțiilor cu activele suport.