Obligațiunile sunt instrumente financiare emise de corporații sau de stat pentru a obține resurse financiare în vederea dezvotării, în cazul corporațiilor sau uneori în vederea acoperirii datoriilor în cazul statului. Astfel emitentul împrumută capital de la investitori pentru o anumită perioadă de timp, de obicei pe termen lung, în schimbul unei dobânzii (cupon) pe care o oferă la anumite intervale de timp. La maturitate obligațiunile sunt răscumpărate de emitent la valoarea la care au fost emise.
Datorită dobânzii pe care o oferă la intervale de timp regulate și a faptului că valoarea dobânzii este cunoscută, obligațiunile sunt active financiare cu venit fix și risc scăzut. Dobânda (cuponul) oferită de obligațiuni este de obicei mai mare decât dobânda oferită la depozitele bancare. Cu toate acestea investiția în obligațiuni nu este lipsită de riscuri, deoarece emitentul poate da faliment, obligațiunile nefiind garantate.
Obligațiunile sunt de mai multe feluri în funcție de tipul de emitent. Ele pot fi obligațiuni municipale dacă sunt emise de autoritățile locale, obligațiuni de stat dacă sunt emise de trezoreria statului sau obligațiuni corporative dacă sunt emise de corporații.
Obligațiunile sunt instrumente de credit, iar cei care achiziționează obligațiuni devin creditorii emitentului. Obligațiunile sunt emise în vederea finanțării dezvoltării activității, numărul obligațiunilor emise putând fi nelimitat în funcție de cererea pieței.
Obligațiunile, ca și acțiunile, pot fi listate la bursă și se pot tranzacționa. Câștigurile obținute în urma deținerii de obligațiuni sunt din încasarea cupoanelor periodice sau din valorificarea acestora prin vânzare pe piața de capital înainte de termen la un preț mai mare decât valoarea la care au fost achiziționate. Câștigurile obținute din deținerile de obligațiuni sunt de obicei mai mici decât cele obținute din deținerile de acțiuni, dar și riscurile asociate sunt mai mici.
Prețul unei obligațiuni variază în funcție de valoarea cuponului comparată cu nivelul actual al dobânzilor de pe piața monetară, termenul până la maturitate, riscul de credit și orice altă opțiune care există în prospectul emisiunii. Relația între nivelul dobânzilor și prețul obligațiunilor este una invers-proporțională, astfel când dobânzile cresc prețul obligațiunilor scade și invers, când dobânzile scad prețul obligațiunilor crește. În aceste condiții o obligațiune cu un cupon mai scăzut decât rata de referință a dobânzii va avea un preț mai mic decât o obligațiune care oferă un cupon mai avantajos. Atât prețul cât și cupoanele ce vor fi încasate dar și valoarea ce va fi răscumpărată la scadență intră în calculul randamentului investitorului.
Există și obligațiuni care se oferă cu discount, ceea ce înseamnă că valoarea de cumpărare a obligațiunii este mai mică decât valoarea nominală, urmând ca la scadență să se ramburseze valoarea nominală, investitorul câștigând valoarea discountului. În acest caz emitentul nu oferă dobândă (cupon) investitorilor.
Obligațiunile sunt instrumente financiare ce pot fi luate în considerare în realizarea unui portofoliu diversificat, după o documentare prealabilă amănunțită, citirea prospectului de emisiune și înțelegerea riscurilor asociate acestui tip de investiții. Pentru a investi în obligațiuni putem să investim și în fonduri de obligațiuni, acestea având în portofoliu o gamă variată de obligațiuni, selectate de analiști cu experiență în funcție de ratingul obligațiunilor și de obiectivele investiționale ale fondului.