Ce sunt contractele Options?

Contractele Options sunt instrumente financiare derivate care oferă deținătorului dreptul dar nu și obligația de a cumpăra, respectiv de a vinde un activ suport, la un preț prestabilit până sau la scadență. Contractele Options reprezintă un acord între două părți, un vânzător și un cumpărător, prin care vânzătorul vinde cumpărătorului, în schimbul plății unei prime, dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau vinde un activ, în anumite condiții. Contractele Options sunt contracte standardizate care se tranzacționează pe bursele specializate.

La fel ca în cazul contractelor futures, opțiunile au la bază un activ suport. Cu toate acestea, mecanismul de funcționare al opțiunilor este diferit față de cel al contractelor futures, având câteva caracteristici specifice.

Particularitatea esențială a contractelor options este aceea că ele crează o asimetrie între cumpărătorul și vânzătorul opțiunii. Astfel, riscul vânzătorului este nelimitat, în timp ce riscul cumpărătorului se rezumă la suma plătită drept primă.

Decizia de cumpărare sau de vânzare o ia cumpărătorul contractului, exercitându-și astfel opțiunea, iar vânzătorul este obligat să se supună deciziei cumpărătorului. Pentru a ajunge în poziția de a-și putea exercita opțiunea cumpărătorul trebuie să plătească vânzătorului o primă negociată între cei doi. Vânzătorul la rândul lui trebuie să plătească la început o marjă, aceasta reprezentând o garanție a derulării contractului.  

Ca și în cazul celorlalte tipuri de instrumente financiare derivate există două tipuri de opțiuni: CALL și PUT. Cumpărătorul unei opțiuni CALL se așteaptă la o creștere a prețului activului de bază, în timp ce vânzătorul de CALL mizează pe scădere, care să nu depășească valoarea primei încasate. În același fel, cumpărătorul de PUT vizează scăderea prețului activului de bază, în timp ce contrapartea sa consideră că în cel mai nefavorabil caz, eventuala creștere a prețului nu va fi mai mare decât prima.

Contractele Options, CALL de cumpărare și PUT de vânzare, sunt contracte complet diferite unul față de celălalt, care nu pot fi considerate părți opuse ale aceleiași tranzacții.

O opțiune CALL de cumpărare se exercită dacă în viitor cursul activului suport este mai mare decât prețul de exercițiu, prestabilit. Însă ca și cumpărător vei obține profit doar dacă acest curs depășește nu doar prețul prestabilit ci, alături de el, şi prima plătită la început vânzătorului. Opțiunile CALL dau cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația de a cumpăra activul suport la prețul de exercitare la o anumită dată sau pe o anumită perioadă până la acea dată. Vânzătorul opțiunii CALL are obligația de a vinde activul suport dacă cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia.

În ceea ce-l privește pe cumpărătorul unui contract Options riscul asumat de acesta este limitat. Odată opțiunea cumpărată, riscul cumpărătorului este strict limitat la suma inițială plătită pentru achiziționarea opțiunii (prima). Pierderea maximă pe care o poate înregistra acesta fiind chiar contravaloarea primei.

O opțiune PUT de vânzare se exercită când în viitor cursul activului suport va fi mai mic decât prețul de exercitare, dar ca și cumpărător de opțiuni PUT vei obține profit doar dacă această scădere acoperă și marja plătită. Opțiunea PUT dă cumpărătorului dreptul dar nu și obligația de a vinde activul suport până la scadență, la prețul de exercitare în schimbul primei PUT plătite vânzătorului la încheierea tranzacției. Vânzătorul opțiunii PUT are obligația de a cumpăra activul suport dacă cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia. Ca și în cazul opțiunilor CALL, vânzătorul încasează și păstrează prima indiferent dacă opțiunea este sau nu exercitată.

Opțiunile PUT oferă posibilitatea protecției împotriva scăderii prețurilor acțiunilor din portofoliu, ele putând fi considerate o poliță de asigurare împotriva scăderilor de preț, în timp ce Opțiunile CALL oferă posibilitatea hedgingului de portofoliu chiar dacă în cazul lor eficiența operațiunilor este limitată.