Urmăreşte-ne şi pe pagina de Facebook!
Psihologia cognitivă a reușit să evidențieze mai multe modele de conduită ale investitorilor:
Comportamentul euristic: Comportamentul euristic este asociat situațiilor în care investitorii aleg să urmărească reguli definite în prealabil care și-au dovedit utilitatea pe parcursul unei anumite perioade de timp. Devierile apar atunci când intervin modificări la nivelul variabilelor care dictau mai devreme un anumit comportament. De regulă, modificarea acestor variabile duce la luarea de decizii de investiții iraționale. Unul dintre exemplele clasice ale acestui fenomen este dat de regula diversificării activelor, și anume decizia de a distribui resursele financiare în mod egal între active, în special în condiții de volatilitate ridicată a pieții și modificare frecventă a variabilelor.
Excesul de încredere în sine: Mulți investitori ajung să fie prea încrezuţi în corectitudinea propriilor decizii. Acest lucru conduce la menținerea unor poziții pe parcursul unei perioade îndelungate după ce aceasta a început să genereze pierderi. Investitorul consideră că a studiat piața și cunoaște bine activul în care a investit, respectiv, acesta va eșua să accepte că a greșit, menținând poziția deschisă pentru o perioadă îndelungată, deși ar fi fost rațională eliminarea ei. Un alt exemplu al manifestării excesului de încredere ar fi dată, de exemplul realizării de învestiții în acțiunile unei companii în care investitorul a muncit mai mulți ani, sub pretextul că cunoaște bine această companie, respectiv, decizia investițională va fi una de succes. De cele mai multe ori, lucrurile stau altfel.
Dezechilibrul psihologic: De cele mai multe ori, investitorii cunosc exact modul în care ar trebui luate deciziile de investiții, calculate din timp și eficiente. În practică, însă, este destul de greu să procedezi corect, întrucât în momentul luării unei decizii imediate, o serie de factori psihologici vor influența decidentul, factori care nu întotdeauna reprezintă forma optimă de influență în procesul decizional.
Reprezentativitatea: Investitorii tind să subevalueze rezultatele pe termen lung, acordând mai multă atenție experiențelor recente, fenomen cunoscut sub numele de ”legea numerelor mici”. Spre exemplu, dacă un activ a crescut mult pe parcursul ultimilor ani, investitorii vor tinde să creadă că randamentul ridicat reprezintă o situație normală pentru activul dat.
Conservatismul: În condițiile unor modificări rapide ale variabilelor, investitorii tind să reacţioneze la aceste schimbări destul de lent, încercând să opună rezistență acestor modificări, deși natura piețelor financiară este una schimbătoare.
Efectul oportunităților pierdute: Acest efect se referă la modul în care oamenii încearcă să evite orice pierdere, timp în care pierd oportunități de a realiza câștiguri mai importante. De exemplu, dacă un investitor cumpără o acțiune cu $20, iar prețul coboară până la $15, investitorul dat își va păstra această poziție în speranța că prețul va urca înapoi până la nivelul de $20. De regulă, o perioadă îndelungată de timp va trece până când prețul va reveni și va depăși nivelul inițial. Cel mai probabil, investitorul va inchide poziția sa obținând un câștig redus, în timp ce perioada de investire s-a extins pentru o perioadă îndelungată și a generat o pierdere la nivelul oportunităților de investire.
Teoria perspectivei studiază atitudinea investitorilor față de risc și căută legalități în comportamentul irațional al investitorilor în termeni de risc și incertitudine. Conform acestei teorii, oamenii își construiesc propriile așteptări bazându-se nu numai de propriile experiențe, ci și pe informațiile disponibile conforme teoriile economice. De exemplu, dacă autoritățile declară că iau toate măsurile necesare pentru a lupta cu inflația, oamenii vor trebui să-și modifice așteptările în conformitate cu aceste informații. De asemenea, teoria perspectivei este privită de unii drept o alternativă a teoriei utilități marginale. Alegerile între mai multe opțiuni care comportă riscuri, scot la iveală o serie de efecte incompatibile cu principiile teoriei utilității. De exemplu, oamenii subestimează veniturile improbabile spre deosebire de veniturile care vor fi obținute cu certitudine. Tendința dată, cunoscută și ca efectul certitudinii, se manifestă prin creșterea aversiunii față de riscuri în condițiile realizării unor alegeri care implică câștiguri sigure și acceptarea riscului în alegerile care implică pierderi sigure.
Studiile arată că atunci când sunt implicate sume mari de bani, majoritatea oamenilor vor respinge un ,,joc” de noroc corect în favoarea unui câștig cert. Un experiment care ilustrează acest principiu presupune oferirea alegerii între șansa de 100% de a câștiga $3000 și posibilitatea de a obține $4000, cu o probabilitate de 80%, sau de a pierde banii (20% șanse). Rezultatele studiului au arătat că 80% dintre subiecți au ales câștigul cert ($3000), deși varianta a doua implică o estimare matematică mai mare ($3200).
Drept urmare, este importantă cunoașterea și înțelegerea modului în care investitorii iau decizii, deoarece, după cum declara G.Akerlof în Spirite animale, ”cauzele evenimentelor economice importante sunt în mare parte de natura mentală.”
Te-ai săturat să pierzi timp şi bani pe zeci de cursuri, cărţi şi seminarii teoretice din care nu te alegi cu nimic? Vrei să afli exact cum se pune teoria în practică şi să înveţi de la specialişti ce trebuie să faci, pas cu pas, pentru a atinge succesul mult dorit? Alege o educaţie inteligentă! Click aici!