Decizia de a deveni investitor trebuie cântărită cu atenție pentru că implică schimbări în obiceiurile cotidiene. Obișnuiam să îmi desfășor programul în funcție de dispoziția pe care o aveam. Dacă într-o dimineață preferam să dorm mai mult, asta făceam. De cele mai multe ori, mă trezeam din somn în timp util doar pentru a-mi face tabieturile înainte de plecarea la muncă, de cele mai multe ori, și astea pe grabă. Doza de energie mi se termina pe la finalul programului și seara era clar guvernată de lene și activități de relaxare până noaptea târziu.
Pot să mărturisesc că mereu mi-a plăcut să citesc, am fost pasionat de dezvoltare personală încă de când m-am angajat și mi-am dat seama că nu sunt cel mai pregătit în câmpurile muncii să zic așa… deci aici nu pot spune că am avut ceva schimbări semnificative însă, deși citeam, o făceam rar, de obicei în vreme de toamnă, sau iarnă timpurie, când afară era foarte urât.
Nu mă interesa absolut nimic din ce se întâmpla în lume. Mergeam pe principiul că nici lumea nu este interesată ce mănânc eu seara. Nu îmi plăceau informațiile care țineau de domeniul financiar, economic pentru că nu aveam o pregătire în acest sens și nu le înțelegeam. Mi se păreau grele și spuneam mereu fraza: “eu sunt o persoană creativă, nu am nevoie de astfel de informații”. Bineînțeles, și vârsta pe care o aveam ar putea fi un factor, însă uitându-mă în spate... nu aveam niciun reper.
Deși munceam foarte mult și deja îmi pusesem câteva cărămizi importante în pregătirea mea ca trainer, nu aveam deloc perspective de viitor, fiind foarte focusat pe prezent. Situația financiară nu era una strălucită însă nici eu nu aveam pretenții prea mari. Am fost descurajat când am văzut că și daca voi câștiga într-o lună mai mulți bani, tot nu voi pune eu de-o parte, și am crezut ca ăsta este un adevăr universal valabil.
Viața mea se împărțea între muncă și Netflix, de multe ori, însă cu mici excepții în care mai aveam ceva activități sportive… trist! Desigur acum mi se pare trist pentru că atunci era totul acceptat și asumat. Aveam un disconfort, deja începeam să devin obosit, iar concediile mele arătau fix la fel: nu prea departe de casă. Ieșirile mele erau limitate, spre deosebire de alți prieteni de-ai mei.
Țin foarte bine minte când a avut loc declicul pentru mine:
Tocmai trecusem printr-un interviu unde vânam un post de trainer pentru un salariu considerabil mai mare decât cel anterior și eram foarte mândru de mine că am reușit să ies din zona mea de confort și să plec de la locul acela de muncă. Înainte așa defineam zona de confort... auzi… să ai curajul să pleci de la un loc de muncă care nici măcar nu te dădea pe spate, off… Ideea e că m-am întâlnit cu prietenul meu bun, într-o seară. Suntem de aceeași vârstă, numai că el a luat-o pe o altă cale după ce a terminat facultatea, și anume antreprenoriatul.
Terminaserăm studiile în același an și am început să muncim tot în aceeași perioadă. Studiile erau într-adevăr diferite: el inginer, iar eu jurnalism însă niciunul din noi nu am activat în domeniul studiat.
Să mă întorc la poveste: stăteam într-o seară, la mine pe balcon și povesteam despre viitor, bineînțeles… El avea în discuție mereu extinderea unei afaceri... și-ar fi dorit foarte mult să fim parteneri de business, să facem ceva împreună pentru că ne-ar face plăcere să colaborăm și într-un altfel de cadru, însă eu m-am blocat cu discuția când a venit vorba despre bani. El avea o sumă considerabilă de bani pregătită pentru o nouă investiție însă eu mai aveam 700 RON până la salariul de peste 3 zile și eram super mândru de treaba asta pentru că era ceva nou pentru mine. Deja acesta era un semn că devenisem cu 0.5% mai educat financiar în acea lună.
Discuția s-a oprit acolo, iar eu am pus întrebarea clasică: „De unde ai tu 40K EUR să deschizi un business?” Și cu toate că mi-a explicat, eu nu auzeam, eu încă eram șocat de faptul ca Răzvan avea 40K EUR, avea aceeași vârstă cu mine, iar eu încă eram super limitat în ceea privește coșul meu de cumpărături la Kaufland. Îi cunoșteam perfect backgroundul lui Răzvan, prieteni de când ne știm, colegi de bancă toată viața. Familii similare, posibilități la fel, dar MINDESET-UL lui Răzvan a fost cu totul și cu totul diferit de mic. Mindsetul de a nu idolatriza banii, de aici a început și pentru mine totul până să dezvolt alte obiceiuri în direcția banilor. Modul în care îi percep contează foarte mult.
El a deschis primul business cu toții banii pe care îi avea, plus o linie de credit de la bancă și cu asta a plecat la drum. Eu m-am angajat primă dată ca part-time la 6 ore, nu pentru că mai aveam un job, ci pe a-mi rămâne mai mult timp pentru baschet, pentru că mă așteptau băieții pe teren (nu glumesc).
În timp ce eu căutam joburi part-time care plătesc mai bine oameni nepregătiți, el căuta clienți cărora să le vândă serviciile lui și să se extindă. Muncea dublu față de mine, dar și câștiga de 10 ori mai mult. Când ne vedeam tot eu eram cel care se plângea de bani, oboseală și timp - diferența uluitoare dintre noi doi.
După acea seară am fost trist următoarele zile, era ceva în neregulă cu mine. Simțeam că orice aș face nu e suficient și am început să simt o frică nouă de care ulterior m-am îndrăgostit: frica de a nu-mi atinge potențialul maxim pe care îl am. Eram determinat să fac ceva, de unul singur!
Gata!!! De azi schimb macazul. Așa am zis când am auzit o piesă la radio, care parcă îmi vorbea. De azi încep să câștig mai mulți bani. Ce bine sună, dar cum? Că eu nu știu să fac nimic altceva pe lângă job. Trecusem deja de ceva vreme la job full time pentru a avea un salariu pe normă întreagă însă era apă de ploaie. Aveam nevoie de bani serioși. Competențe 0! Căutam o activitate pe care să o desfășor de acasă după muncă în condițiile mele și așa am descoperit… GRAFICA.
Am fost colaborator pentru mai multe ziare locale, am făcut cărți de colorat, logouri, prezentări, dar toate mi-au fost posibile cu un curs de Photoshop. Am plătit pe un curs de PS 1200 RON atunci, deși internetul era plin de tutoriale însă necunoscând ce nu știu, nici nu știam să caut ce mă interesează. Așa am luat decizia să învăț alături de un specialist. Aici am înțeles conceptul de dezvoltare personală când am plătit o sumă pe un curs și cu care ulterior am început să fac bani. Mi-am amortizat repede prețul cursului și am rămas cu abilitățile. Am înțeles ce înseamnă să fii autodidact și cât de mult timp pot economisi alături de un specialist. Am vrut să învăț despre multe despre care nu știam, printre care și subiectul „BANI”.
Am venit la cursul gratuit de educație financiară și investițională oferit de Profit Point cu speranța că voi afla ceva ce mă poate propulsa cât de cât. De aici am plecat semi-deprimat. Am aflat că sursa nemulțumirii mele se afla în situația financiară și perspectiva limitată pe care o aveam, că suma comportamentelor mele zilnice rezultă în această nemulțumire de sine cu care eram deja mult prea familiarizat.
Am învățat ce înseamnă „mindset” de investitor și l-am recunoscut instantaneu pe Răzvan, prietenul meu din copilărie, în exemple. Am învățat ce înseamnă să ai un set de obiceiuri zilnice care să-ți asigure doza de energie pentru a face ce vrei tu, nu doar ce ai chef pentru moment. Am trecut prin cursuri, am stat pe demo, am studiat și mi-am dat seama că pentru a fi investitor trebuie să te comporți fix la fel ca un antreprenor, că nimic nu trebuie să fie la voia întâmplării, iar dacă într-o zi ești efectiv obosit, este vina ta pentru că nu ai avut grijă de tine cu o zi două înainte: cauza-efect.
Ce impact a avut toată această „trezire” asupra mea? Cum mi s-a schimbat viața?
Acum mă trezesc la 6:00 fără alarmă de cele mai multe ori. Plec din dormitor dornic să îmi încep dimineața care este despre mine și ritualurile mele, am 2 ore, cel puțin până se trezește și restul casei. Așadar, deja la 6:10 livingul este într-o armonie perfectă creată de mirosul de boabe prăjite și râșnite, muzică jazz pe fundal să nu mă distragă și lumină difuză pentru că la ora aceea este întuneric (cel puțin pe timp de toamnă-iarnă). În timp ce cafeaua se face, am obiceiul să stau puțin fără să mă gândesc la ceva anume. Nu meditez, cred, dar nu mă uit încă în telefon, ziar sau orice altceva. Când cafeaua este gata, am început activitatea.
Deschid platformele de lucru și site-urile de știri pe care le urmăresc. Sunt atent în primul rând la ce s-a întâmplat peste noapte. Îmi iau notițe și îmi pun alerte, îmi urmăresc analizele din ziua anterioară să văd cum s-au mișcat și verific investițiile în desfășurare. Toate acestea, în aproximativ 50 minute, cât îmi beau cafeaua.
Am dezvoltat obiceiul să îmi fac o listă de „to do” în care îmi trec și cele mai banale activități numai ca să le vad tăiate după. Ajuta super mult! Lucrez pe obiective în tot ceea ce fac, un alt lucru, pe care l-am învățat din investiții. Urmăresc rezultate cheie, care îmi vor atinge acele obiective, dar toate astea sunt definite dimineața.
Uitându-mă în spate acum, marea schimbare nu a fost făcută de faptul ca am început să mi fac patul dimineața, consider că un motivator mult mai puternic decât urmărirea unui obiectiv este frustrarea de moment. Nemulțumirea cu starea actuală. Asta mă motivează pe mine mai mult decât orice altceva. Suntem în căutare să scăpăm de disconfort, dar nu știm unde să găsim soluții. Ei bine, în mici schimbări comportamentale zilnice - aici vom găsi soluții.
Cu toții ne dorim lucruri mărețe în viață noastră, dar nu toți suntem dispuși să ne căutam acele mici soluții care ne pot ajuta să evoluăm. Cere ajutorul, lucrează cu cineva care a făcut deja ceea ce vrei tu să faci pentru că îți va fi mult mai ușor. Dar încearcă să controlezi ceea ce poți controla! Vei avea o mulțumire de sine infinit mai mare.
Află care sunt elementele importante pentru a investi cu succes pe bursă.