Cine a avut de câștigat cel mai mult pe seama crizei elene?

Acum, când criza Greciei nu mai este primul subiect al zilei, se încearcă realizarea unei ”balanțe” a evenimentelor prin determinarea principalilor câștigători și perdanți. La prima vedere, lucrurile sunt destul de simple. Marele perdant este evident, Grecia, a carui PIB a scăzut drastic după atingerea unui nivel maxim în 2009. Însă, apare întrebarea, oare a câștigat cineva pe seama crizei elene și dacă da, cine? La o primă vedere, între principalii câștigători se numără băncile, mai ales cele germane și franceze, care au realizat împrumuturi la rate ridicate ale dobânzii, iar respectivele datorii au fost preluate de BCE. Între alți actori care ar fi câștigat se numără și grecii înstăriți, care și-au depozitat banii în locuri sigure. Mai ales, în condițiile în care standardul de viață al clasei de mijloc este în scadere, proprietățile elene pot fi cumpărare mult mai ieftin, respectiv, vor exista mereu oportunități pentru bogați de a se îmbogăți și mai mult. Însă dincolo de ceea ce puteam determina ușor, există și anumite consecințe care nu pot fi determinate fără anumite cunoștințe în domeniu, ori studii de specialitate. În acest sens, un studiu realizat recent de IHW Leibniz Institute of Economic Research a scos la iveală detalii interesante privind măsura în care Germania a profitat pe seama crizei elene. Conform rezultatelor acestei cercetări, Germania este țara care a reușit să obțină cele mai mari avantaje pe fondul situației din Grecia, concretizate în realizarea de economii de aproximativ 100mld euro (mai mult de 3% din PIB). În căutarea de active sigure, investitorii au preferat să cumpere obligațiuni germane, respectiv, dobânda aferentă acestora a scăzut de la aproximativ 3%  în momentul declanșării crizei elene în 2010 până sub 1%. Spre exemplu, în momentul în care partidul de stânga Syriza a câștigat alegerile în ianuarie 2015, randamentul obligațiunilor germane a scăzut cu 0.3% într-o singură zi. Au fost cazuri când dobânda aferentă titlurilor de datorie germane pe termen scurt a atins chiar și valori negative, ceea ce înseamnă că investitorii plăteau de fapt statului pentru a achiziționa aceste titluri. În plus, politica monetară a BCE aplicată în perioada crizei a fost prea ”acomodativă” din perspectiva Germaniei, din cauza decalajelor în dezvoltarea a diferite regiuni din zona euro. ”Din acest motiv, costurile de întreținere a datoriilor guvernamentale germane au scăzut, iar Germania a reușit să realizeze în perioada 2010-2015 economii din cheltuielile cu dobânzile de aproximativ 100mld euro. Această valoare depășește potențialele pierderi care ar fi apărut chiar și în cazul în care Grecia ar fi fost lăsată să falimenteze.” În ultimii ani, apariția de știri negative privind situația Greciei genera o scădere a randamentului obligațiunilor germane, respectiv, știrile optimiste determinau creșterea dobânzii aferentă acestora. Germania a fost statul care s-a împotrivit iertării datoriilor elene, cerând Greciei să implementeze reforme economice austere în scopul instaurării disciplinei financiare, având drept exemplu propriul buget echilibrat. Dar, studiul mai sus menționat arată că Germania a reușit, în mare măsură, să înregistreze un buget echilibrat, anume datorită randamentului redus al obligațiunilor suverane. ”Contribuția Germaniei în procesul de salvare a Greciei a fost de aproximativ 90mld euro, de aceea contribuabilii nemți au rămas câștigători în orice caz”. Studiul realizat de IWH concluzionează că Germania nu a fost singurul stat care a beneficiat pe seama crizei elene. O scădere a dobânzilor aferente obligațiunilor de stat a fost înregistrată și de alte state precum Franța și Olanda, însă într-o măsură multe mai redusă. Acesta nu este decât un alt exemplu care ilustrează faptul că există mari erori în determinarea perdanților și câștigătorilor în crizele prin care trece economia mondială de astăzi. Sursa: IWH