Libertatea, evoluția și stabilitatea financiară, iubirea reciprocă, sinceritatea și sănătatea sunt și vor rămâne valorile cu care mă prezint în această viață. Sunt lucruri pe care le consider importante și necesare pentru a-mi asigura un trai decent. Sunt bornele spre care mi-am îndreptat mereu atenția și în slujba căruia mi-am consumat timpul, focusul și energia. Dar, în ciuda tuturor eforturilor mele, și dincolo de marea mea dorință de a-mi asigura un trai decent și onorabil, lucrurile nu au mers conform marilor mele așteptări.
Pentru fiecare din valorile enumerate mai sus am întâlnit dificultăți, m-am lovit, m-am rătăcit, m-am confruntat cu situații mai dureroase decât aș fi crezut și am simțit din plin gustul amar al eșecului care, în cele din urmă, m-a determinat să capitulez. Și ce-am făcut? Am renunțat. Am renunțat la a-mi dori ceva specific. Am renunțat la așteptări și soluții din partea celorlalți. Am încetat să sper și, pur și simplu, m-am abandonat credinței că dacă eu nu-mi pot trăi viața așa cum mi-am propus, atunci las totul în grija unei forțe mai inteligente ca mine, cea care m-a creat și totodată cea care a creat și toate neajunsurile din viața mea. Am renunțat să fiu cine mă obișnuisem să fiu, fiindcă atunci un lucru-mi era deosebit de clar, viața mergea contrar viselor și dorințelor mele. Totul era în opoziție cu mine. Lucrurile luau întorsături neașteptate. Iar eu stăteam aparent neputincioasă așteptând ca acest vis nedorit să dispară și, ca din senin, destinul meu să se schimbe transformându-mi dorințele în realitate.Specialiștii Analizei Tranzacționale susțin că fiecare individ are puterea de a-și modifica destinul. Ei afirmă că poți obține orice îți dorești dacă ești dispus să plătești un timbru psihologic. Se pare că renunțarea le ceea ce eram odată și acordarea șansei de a mă reconstrui și reinventa ca om și mentalitate era unica mea salvare.
În noua mea variantă intuiția mă îndemna să-mi clarific poziția față de viață. Roiau multe întrebări în mintea mea care așteptau răspunsuri.
Care este dificultatea mea în acest moment?
Ce trezește în mine și cum mă afectează?
Ce mă deranjează cel mai mult?
Ce resursă trebuie să găsesc în adâncul meu pentru a face față situației?
La unele întrebări răspunsurile au venit cu ușurință. Cu altele era mai dificil, dar intuiția m-a ajutat. Mi-am schimbat mintea, modul de a gândi, mi-am creat perspective noi și m-am poziționat diferit față de viață. Mi-am confruntat fățiș fricile, tristețea și furia. Am lăsat dezgustul, aroganța și suferințele inutile să-mi invadeze corpul, după care m-am eliberat de ele. Mi-am luat viața în mâini, fiind prezentă pentru mine. Fiind atentă la ce mi se întâmplă.
Când schimbăm mintea, determinăm creierul să lucreze diferit și astfel o altă realitate se așează la picioarele noastre. Dacă zilnic emitem aceleași gânduri, indeplinim aceleași acțiuni și experimentăm aceleași sentimente, atunci creierul nu se schimbă niciodată. Rămânem blocați în obiceiuri, în tipare rigide, credințe, percepții, atitudini și alegeri învechite, adică gândim „în interiorul cutiei”. Întărim temerile și odată cu ele și pereții zonei de confort.
Evadarea din această zonă distructivă este menirea și datoria mea ca ființă umană. Este scopul care nu trebuie uitat sau ignorat. Este poate cea mai împortantă provocare pe care viața mi-a oferit-o cu atâta generozitate.
Autor: Luminița Dana Leonte