Sportiv și finanțist

  Ce titlu ambițios la prima vedere ...hmm. Și parcă se contrazic termenii. Cel puțin din ce știm până acum despre sportivi. Foarte buni la ceea ce fac pe terenul de sport, câștigă foarte mulți bani pe care, cu mentalități de tip yolo ce caută gratificare imediată, îi cheltuie imediat și, când se retrag din activitate, își dau seama că nu au nimic pus deoparte și nu știu să facă nimic altceva. Cel puțin în prezent asta este imaginea generală despre sportivi. Dar dacă generalizăm facem o mare greșeala. Și avem multe exemple. Dacă menționez doar Ion Țiriac sau Ilie Năstase toți îmi veți da dreptate. În cazul lor, deși au făcut performanță în timpul regimului comunist, asta însemnând ca nu au avut parte de sumele care se vehiculează azi în sport, după retragerea din activitate au foarte mulți bani. De unde și de ce? De unde: din afaceri și de ce: au știut să-și gestioneze viața și succesul și în afara terenului de sport. Bineînțeles, contactul cu occidentul din perioada carierei sportive și-a spus cu greutate cuvântul. Acolo au învățat ce înseamnă o afacere. Însa acum vreau să discut un alt exemplu: Bobby Bonilla. Probabil nici unul din cei care citiți acest articol nu ați auzit de el. La fel de probabil este că nici nu știți că ziua de 1 Iulie este denumită în publicațiile sportive nordamericane "Bobby Bonilla Day". Trebuie să recunosc că nici eu nu știam până în urmă cu câteva zile, când am citit un articol pe website-ul marketwatch.com. Bobby Bonilla este un fost mare jucător de baseball, unul din cele trei cele mai populare sporturi de pe continentul nordamerican. El a jucat baseball la nivel profesionist între 1986 și 2001. Între 1992 și 1994 a fost cel mai bine plătit jucător din ligă, cu un salariu de peste 6 milioane de dolari pe sezon. Ce este “Bobby Bonilla Day” totuși? Este o referință la afacerea pe care el a făcut-o cu clubul New York Mets (la care juca atunci când s-a retras) în anul 2000 referitoare la plata salariului aferent ultimului sezon, plată în valoare de 5,9 milioane dolari. În ce consta afacerea: clubul a amânat plata acestui salariu cu 10 ani contra plății unei sume fixe, plătite periodic timp de 25 de ani (acest tip de plată poartă denumirea de anuitate), sumă care include și o dobândă de 8% pe an. Plățile sunt în valoare de 1,193,248.20 dolari și au început în anul 2011.
Urmăreşte-ne şi pe pagina de Facebook!
De ce este o afacere? În primul rând, clubul New York Mets se poate folosi de capitalul lui Bonilla (cei 5,9 milioane de dolari) timp de 35 de ani. Pentru acest drept de utilizare ei plătesc o dobândă fixă de 8% pe an. Pentru Bonilla a însemnat să renunțe la 5,9 milioane imediat în 2000 pentru un total de 29,8 milioane la finalul celor 35 de ani. A făcut această afacere sfătuit de agentul lui la acea vreme, Dennis Gilbert, care se ocupase și de asigurări, astfel încât cunoștea foarte bine sistemul de anuități și cunoștea și adevărata valoare a dobânzii capitalizate. Anul acesta pe 1 Iulie Bobby Bonilla tocmai a încasat cea de-a șaptea “rată”. Să privim puțin din perspectiva lui și să vedem cum a fost această afacere? Splendidă zic eu, și o să facem câteva calcule ca să vedem de ce. Dacă în 2000 ar fi investit pasiv 5,9 milioane de dolari în indicele S&P 500, din cauza crizei din 2008, în 2010, când au început plățile, ar fi avut doar 6,89 milioane (doar 1,48% creștere capitalizată pe an, criza anulând toate câștigurile acumulate până în 2007) și, ca să ajungă la totalul de 29,8, pentru următorii 25 ani ar fi avut nevoie de o creștere anuala de 17,3%, așteptare total nerealistă luând în considerare metoda pasiva de investiții. Media anuală de creștere a S&P 500 în ultimii 100 de ani a fost de aproximativ 12%. Dacă în 2000 ar fi investit cei 5,9 milioane dolari într-un fond de investiții cu 60% acțiuni și 40% obligațiuni, pană în 2010 ar fi avut o creștere în medie de 3,6% și ar fi ajuns la 8,84 milioane dolari. Pentru următorii 25 de ani ar fi avut nevoie ca fondul să aibă o medie de creștere anuală de 12,8%, așteptare la fel de nerealistă de la un fond de investiții cu o asemenea metodă de investiții. Ce avem noi de învățat de la Bobby Bonilla:
  1. Dobânda capitalizată. Să înțelegem adevărata valoare a dobânzii capitalizate. Acei 8% garantați cântăresc foarte mult. Este la fel de adevărat că în ultimul secol piața acțiunilor, în SUA cel puțin, a oferit o creștere medie de 12%, dar ca să atingi acest randament sau să-l depășești trebuie să înveți să evaluezi o acțiune și compania din spatele ei, adică să știm CE să cumpăram, CÂND și LA CE PREȚ.
  2. Să luăm în calcul inflația. Din punctul acesta de vedere, Bobby Bonilla stă foarte bine. Singurul lucru care poate ruina această afacere, chiar și acum, este o explozie de inflație de peste 8%. Dar oricând poate investi o parte din aceste sume anuale în instrumente financiare de protecție contra inflației. Trezoreriile occidentale oferă astfel de instrumente - obligațiuni cu protecție contra inflației. Și noi trebuie să învățam să cerem instituțiilor financiare instrumente de acest fel.
  3. Să luăm în calcul sănătatea instituției cu care semnăm un astfel de contract. Oricine care oferă o suma fixă unei instituții financiare contra unei anuități multianuale trebuie să studieze sănătatea financiară a instituției, solvabilitatea instituției care garantează plățile. Baseball-ul este un sport care pierde din fani, datorită spectacolului, în favoarea basketului și fotbalului, și NY Mets nu sunt guvernul SUA. Totuși este o echipă de top pe o piață majoră. Cluburile occidentale știu să administreze atât capitalul sportiv cât și cel financiar al afacerii. Știu să ceară și se așteaptă să primească performanță contra salariilor mari care le plătesc, știu sa exploateze baza materială a afacerii cât și partea intangibilă, adică brandul construit, prin merchandising și drepturi de televiziune.
Dacă pentru Mets a fost cu adevărat o afacere bună, rămâne de văzut. Aici puteți citi mai multe detalii, printre care unele picante, pentru că apare și numele Bernie Madoff. Însă nu acesta este scopul articolului. De NY Mets are grijă NY Mets. Ce am vrut eu să subliniez este: trebuie să învățam să ne cunoaștem și să ne administrăm corect finanțele, să nu ne întindem mai mult decât ne ține plapuma și să învățam să ne creăm oportunități. Să învățam să gândim și să planificăm pe termen lung. “Cine eșuează în a planifica, planifică să eșueze”. Asta am auzit la mulți printre care și Warren Buffet. (Who fails to plan, plans to fail.) Autor: Lucian Popescu

Consimțământul cookie-urilor GDPR

Folosim cookie-uri pe site-ul nostru web pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență, amintindu-vă preferințele și repetând vizitele. Dând clic pe „Accept”, sunteți de acord cu utilizarea TUTUROR cookie-urilor. Cu toate acestea, puteți vizita Setările cookie-urilor pentru a furniza un consimțământ controlat.
Activat Permanent

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul web să funcționeze corect. Această categorie include doar cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului web. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

Cookie-urile publicitare sunt utilizate pentru a oferi vizitatorilor reclame și campanii de marketing relevante. Aceste cookie-uri urmăresc vizitatorii de pe site-uri web și colectează informații pentru a oferi reclame personalizate.

Cookie-urile de performanță sunt utilizate pentru a înțelege și analiza indicii cheie de performanță ai site-ului web, ceea ce ajută la oferirea unei experiențe mai bune utilizatorilor pentru vizitatori.

Cookie-urile analitice sunt utilizate pentru a înțelege modul în care vizitatorii interacționează cu site-ul web. Aceste cookie-uri ajută la furnizarea de informații despre valori, numărul de vizitatori, rata de respingere, sursa de trafic etc.

Modifică