Impozit pe profit – ghid complet pentru firme

Impozit pe profit este una dintre principalele obligații fiscale pentru firmele din România și influențează direct rezultatul financiar raportat și banii disponibili ulterior.

El reprezintă un pilon esențial al sistemului fiscal românesc, fiind regimul de taxare aplicat companiilor care depășesc pragurile veniturilor micro sau care aleg o structură bazată pe deductibilitatea cheltuielilor. 

În contextul modificărilor legislative recente din 2026, înțelegerea mecanismului de calcul de 16% și a noilor plafoane este utilă pentru orice antreprenor care dorește să își optimizeze obligațiile fiscale. 

Impozit pe profit ce este si cine il plateste

Imagine generată cu ajutorul AI

Impozit pe profit este una dintre bazele taxării aplicate firmelor din România. Acest regim fiscal se aplică societăților care nu se încadrează în regimul microîntreprinderilor sau care ajung în mod obligatoriu la acest sistem ca urmare a schimbărilor legislative. Modul în care se aplică impozitul pe profit influențează direct calculele fiscale, raportările contabile și rezultatul final al unei firme.

Definitia impozit pe profit

Impozit pe profit este un impozit direct aplicat asupra profitului impozabil al unei firme. Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile deductibile, conform regulilor din Codul fiscal.

Cu alte cuvinte, nu orice profit contabil este automat impozitat. Există ajustări fiscale, cheltuieli nedeductibile și venituri neimpozabile care influențează baza finală de calcul. După aceste ajustări, asupra rezultatului se aplică cota de impozitare.

În prezent, cota standard de impozit pe profit este de 16%.

Impozitul funcționează ca un filtru între randamentul brut și randamentul real al unei investiții. Cifrele comunicate de companii sau randamentele afișate în piață arată performanța înainte de taxe, însă banii care pot fi reinvestiți sunt întotdeauna cei rămași după impozitare. 

Pentru investitorul de retail aflat la început, această diferență devine vizibilă abia când începe să compare randamentele teoretice cu sumele efectiv disponibile. Tocmai de aceea, curs primii pasi pe bursa ajută la formarea unei gândiri orientate spre randament net, nu doar spre cifre brute afișate în rapoarte sau platforme de tranzacționare.

Cine are obligatia de plata

Obligația de plată a impozitului pe profit revine firmelor care se află în acest regim fiscal, în principal:

• persoanelor juridice române care obțin profit impozabil;
• firmelor care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a fi microîntreprinderi;
• entităților străine care desfășoară activitate în România printr-un sediu permanent.

Practic, dacă o firmă nu se mai încadrează în regimul de microîntreprindere și realizează profit, aceasta va datora impozit pe profit pentru rezultatul obținut.

Conform Codului Fiscal, obligația revine următoarelor entități:

1. Persoanele juridice române: Companiile de tip SRL, SA etc., care depășesc plafonul de microîntreprindere.
2. Persoanele juridice străine: Care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România.
3. Persoane juridice înființate conform legislației europene, cu sediul social în România.
4. Entitățile care desfășoară activități specifice: Cum ar fi cele din domeniul bancar, al asigurărilor, jocurilor de noroc sau exploatării resurselor naturale (care sunt obligate prin lege la acest regim).

Diferenta dintre impozit pe profit si microintreprindere

Diferența dintre impozit pe profit și regimul de microîntreprindere este reflectată și de modul de taxare.

În cazul impozit pe profit, impozitul se aplică asupra profitului fiscal, adică asupra rezultatului obținut după scăderea cheltuielilor deductibile din venituri. Cota este de 16%.

În cazul microîntreprinderilor, impozitul se aplică direct asupra veniturilor realizate, indiferent dacă firma are profit sau pierdere. Din acest motiv, o firmă din această categorie cu cheltuieli mari poate ajunge să plătească impozit chiar și atunci când rezultatul final este negativ.

Alegerea sau menținerea unuia dintre cele două regimuri depinde de nivelul veniturilor, structura cheltuielilor și condițiile legale în vigoare.

Cand se aplica impozit pe profit

O firmă intră în regimul de impozit pe profit în mai multe situații clar definite de legislația fiscală, nu doar prin depășirea unui prag de venit. Cele mai frecvente cazuri sunt următoarele.

Prima situație este depășirea plafonului de venit. Dacă în anul precedent sau în cursul anului curent firma depășește pragul de 100.000 euro, calculat la cursul BNR de la finalul anului anterior, aceasta iese din regimul de microîntreprindere. Din trimestrul în care plafonul este depășit, firma devine plătitoare de impozit pe profit.

A doua situație este lipsa angajaților. Pentru a putea aplica regimul de microîntreprindere, firma trebuie să aibă cel puțin un salariat cu normă întreagă. În lipsa acestuia, firma pierde dreptul de a fi micro și intră automat în regimul de impozit pe profit, indiferent de nivelul veniturilor.

O altă situație este opțiunea voluntară. În anumite condiții, o firmă poate alege să treacă la impozit pe profit. În prezent, această opțiune este posibilă doar dacă sunt îndeplinite criterii, precum un capital social de cel puțin 45.000 lei și existența a minimum doi angajați. Chiar și așa, regulile de opțiune sunt mai restrictive decât în anii anteriori.

Există și activități excluse din regimul de microîntreprindere. Firmele care desfășoară activități în domenii precum sectorul bancar, asigurări, piața de capital, jocuri de noroc sau exploatarea resurselor naturale sunt plătitoare de impozit pe profit indiferent de cifra de afaceri realizată.

Nu în ultimul rând, regimul de impozit pe profit se aplică și ca sancțiune administrativă. Firmele care nu depun situațiile financiare anuale în termenul legal pierd dreptul de a fi încadrate ca microîntreprinderi și trec automat la impozit pe profit.

În practică, trecerea la acest regim de impozitare poate fi un rezultat direct al nerespectării condițiilor sau al depășirii unor limite stabilite de lege.

În practică, discuția despre cine plătește impozit pe profit apare des și atunci când compari investițiile făcute ca persoană fizică față de investițiile făcute într-o firmă, unde regimul fiscal e altul. Pentru o imagine despre vehicule investiționale și diferențe de structură, curs etf-uri poate completa util perspectiva.

Cum se calculeaza impozit pe profit

Imagine generată cu ajutorul AI

Calculul pentru impozit pe profit pornește de la datele contabile ale firmei, dar presupune și ajustări fiscale prevăzute de lege. Din acest motiv, suma rezultată în contabilitate nu este întotdeauna aceeași cu suma pe care firma o datorează statului. Diferențele apar din modul în care sunt tratate anumite venituri și cheltuieli.

Baza de calcul pentru impozit pe profit

Baza de calcul pentru impozit pe profit este profitul impozabil, nu profitul contabil simplu. Acesta se determină pornind de la rezultatul contabil și ajustându-l cu elementele prevăzute de legislația fiscală.

Baza de calcul (rezultatul fiscal) se determină pornind de la rezultatul contabil (venituri minus cheltuieli), la care se aplică ajustări fiscale.

Formula de bază este:

Profit/Pierdere\ Fiscală = (Venituri\ Totale – Cheltuieli\ Totale) – Venituri\ Neimpozabile + Cheltuieli\ Nedeductibile

• Venituri neimpozabile: Dividende primite de la o altă persoană juridică română, subvenții, anulări de provizioane.
• Elemente similare cheltuielilor/veniturilor: Ajustări pentru reevaluări de active sau modificări de rezerve.

Concret, din veniturile totale ale firmei se scad cheltuielile deductibile, iar apoi se adaugă cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile. Rezultatul final al acestor ajustări reprezintă profitul impozabil asupra căruia se va aplica impozitul.

Această etapă este una dintre cele mai frecvente surse de erori, mai ales atunci când cheltuielile sunt încadrate greșit din punct de vedere fiscal.

Cota de impozitare aplicabila

În România, cota standard de impozit pe profit este de 16%. Aceasta se aplică asupra profitului impozabil, rezultat după ajustările fiscale prevăzute de Codul fiscal.

Pe lângă această cotă standard, în ultimii ani au fost introduse și excepții sau taxe suplimentare, care vizează anumite categorii de firme.

Un exemplu este impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Companiile mari, cu o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro, pot ajunge să plătească minimum 1% din cifra de afaceri, dacă impozitul calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra profitului este mai mic decât acest prag.

Există și taxe suplimentare de tip suprataxa (surtaxă), aplicabile unor domenii specifice, precum sectorul bancar sau industria petrolului și gazelor naturale. Acestea se aplică separat de impozitul pe profit și sunt reglementate prin legi speciale, de tip contribuții de solidaritate.

Pentru majoritatea firmelor mici și mijlocii, însă, regula de bază rămâne aplicarea cotei de 16% asupra profitului impozabil.

Cheltuieli deductibile si nedeductibile

Nu orice cheltuială realizată de firmă reduce automat impozitul datorat. Din punct de vedere fiscal, cheltuielile sunt împărțite în mai multe categorii.

Cheltuielile deductibile sunt cele efectuate în scopul desfășurării activității economice. Aici intră, de regulă, cheltuieli cu materiile prime, salariile, chiriile, utilitățile, serviciile necesare activității sau cheltuielile de marketing.

Există și cheltuieli cu deductibilitate limitată, pentru care legea impune plafoane:

• cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita a 2% din profitul contabil;
• cheltuielile sociale și de sănătate sunt deductibile până la 5% din fondul de salarii;
• cheltuielile cu combustibilul sunt deductibile în proporție de 50%, dacă autovehiculul este utilizat și în scop personal.

Cheltuielile nedeductibile nu pot fi scăzute din baza de calcul. Printre cele mai frecvente se numără:

• amenzile și penalitățile datorate autorităților;
• cheltuielile cu impozitul pe profit;
• cheltuielile fără documente justificative conforme;
• sumele care depășesc limitele legale pentru sponsorizări (acestea se scad din impozitul datorat, nu din baza de calcul).

Exemple de calcul impozit pe profit

Exemplul A – firmă cu profit ridicat

Venituri totale: 1.000.000 lei
Cheltuieli totale: 700.000 lei
Din cheltuieli, 50.000 lei sunt nedeductibile

Profit contabil:
1.000.000 – 700.000 = 300.000 lei

Profit impozabil:
300.000 + 50.000 = 350.000 lei

Impozit pe profit:
350.000 × 16% = 56.000 lei

Exemplul B – firmă cu cheltuieli mari

Venituri totale: 1.000.000 lei
Cheltuieli totale deductibile: 950.000 lei

Profit impozabil:
50.000 lei

Impozit pe profit:
50.000 × 16% = 8.000 lei

În acest al doilea caz, firma plătește mai puțin decât ar fi plătit în regimul de microîntreprindere, unde impozitul s-ar fi aplicat direct asupra veniturilor. De aceea, firmele cu marje mici de profit pot fi avantajate de regimul de impozit pe profit.

În analiza fundamentală a unei companii, este util să fie urmărite atât rezultatele operaționale, cât și rezultatele înainte de taxe și impozite (EBT), analizate în paralel cu indicatori precum EBITDA. O astfel de abordare ajută la înțelegerea diferenței dintre performanța de bază a companiei și impactul structurii financiare și fiscale asupra rezultatului final, lucru tratat aplicat în curs value investing.

Declarare si plata impozit pe profit

Imagine generată cu ajutorul AI

După calcularea corectă a impozitului, următorul pas este respectarea obligațiilor de declarare și plată. Aici apar multe erori în practică, nu din rea-credință, din necunoașterea termenelor și a procedurilor.

Termene de declarare impozit pe profit

Pentru firmele plătitoare de impozit pe profit, regula generală este declararea și plata trimestrială. Impozitul se calculează cumulat de la începutul anului și se declară până la data de 25 a lunii următoare încheierii fiecărui trimestru.

Pentru trimestrul IV, termenul standard este 25 martie al anului următor, moment în care se definitivează și impozitul anual pe profit.

Există și excepții pentru anumite categorii de contribuabili, însă pentru majoritatea firmelor acest calendar este cel aplicabil.

Formulare necesare pentru declarare

Declararea obligațiilor legate de impozitul pe profit nu se rezumă la un singur formular. În practică, firmele pot avea de depus mai multe tipuri de declarații, în funcție de momentul din an și de specificul activității.

Principalul document este Declarația 101, care reflectă impozitul pe profit anual datorat. Aceasta se depune după închiderea exercițiului financiar și include toate ajustările fiscale realizate pe parcursul anului.

Pe parcursul anului, obligațiile de plată se declară prin Declarația 100, utilizată pentru raportarea sumelor datorate trimestrial la bugetul de stat. Aceasta este relevantă în special pentru firmele care efectuează plăți anticipate sau au obligații fiscale recurente.

În anumite situații, pot apărea și alte obligații declarative:

• firmele încadrate în categoria contribuabililor care raportează SAF-T (D406) transmit detalii contabile care includ și informații relevante pentru impozitul pe profit;
• în cazul reorganizărilor, fuziunilor sau lichidărilor, pot exista declarații specifice pentru regularizarea impozitului;
• corecțiile sau rectificările se fac prin depunerea de declarații rectificative, atunci când apar erori sau ajustări ulterioare.

De aceea, declararea impozitului pe profit este un proces care se întinde pe tot parcursul anului fiscal și care trebuie corelat cu evidența contabilă.

Modalitati de plata impozit pe profit

Plata impozitului pe profit se face prin virament bancar, în conturile de trezorerie corespunzătoare. Suma plătită trebuie să corespundă exact cu impozitul calculat pentru perioada respectivă.

Plata se poate face:

• trimestrial, pe parcursul anului;
• la termenul final, pentru regularizarea anuală.

Este important ca plata să fie efectuată până la termenul limită, chiar dacă declarația este depusă corect, pentru a evita accesorii.

Plata trebuie efectuată în contul de venituri ale bugetului de stat, deschis la unitatea Trezoreriei Statului unde este înregistrată firma.

• Internet Banking: Cea mai utilizată metodă, folosind codul IBAN specific impozitului pe profit.
• Platforma Ghiseul.ro: Disponibilă și pentru persoanele juridice.
• Ordin de plată multiplu (OPME): Prin sistemul Trezoreriei.
• Important: Plata se consideră efectuată la data la care contul Trezoreriei a fost creditat.

Sanctiuni pentru nerespectarea obligatiilor

Nerespectarea termenelor de declarare sau plată atrage sancțiuni fiscale. Acestea pot include:

• dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele neachitate la timp;
• amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale;
• riscuri suplimentare în cazul controalelor fiscale, dacă există neconcordanțe repetate.

Chiar și întârzierile mici, dacă se adună, pot genera costuri inutile pentru firmă.

ANAF aplică sancțiuni atât pentru întârzierea actelor, cât și pentru neplata sumelor:

• Amenzi pentru nedepunere: Între 1.000 RON și 5.000 RON pentru persoanele juridice (în funcție de mărimea contribuabilului).
• Dobânzi de întârziere: 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
• Penalități de întârziere: 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.
• Poprirea conturilor: Se inițiază automat dacă datoriile nu sunt achitate în urma somației primite în Spațiul Privat Virtual (SPV).

De impozite nu scapi; chiar dacă sunt utile statului, ele reduc venitul unei companii, așa că le accepți ca parte din joc și îți continui analiza, înțelegând mai bine contextul economic și deciziile care stau în spatele cifrelor, lucru pentru care curs macroeconomie oferă repere clare și aplicabile.

Sfaturi pentru conformare fiscală corecta

Pentru o conformare fiscală corectă, este recomandat să existe o separare clară între deciziile economice și cele fiscale. Multe probleme apar atunci când cheltuielile sunt făcute fără a ține cont de tratamentul lor fiscal.

De asemenea, o minimă educație financiară ajută antreprenorul să vadă mai clar impactul deciziilor asupra rezultatelor firmei. Pentru cei aflați la început, curs primul portofoliu investitional oferă o bază practică despre alocarea capitalului, gestionarea riscului și relația dintre bani disponibili și decizii financiare, elemente care se regăsesc direct și în administrarea unei afaceri.

Respectarea termenelor, colaborarea constantă cu contabilul și verificarea periodică a situației fiscale reduc semnificativ riscurile.

1. Verifică SPV săptămânal: Toate comunicările oficiale de la ANAF se primesc doar acolo. O somație necitită poate duce la conturi blocate rapid.
2. Dosarul prețurilor de transfer: Dacă faci tranzacții cu firme afiliate (din grup), asigură-te că ai documentația pregătită; este prima verificată la profit.
3. Digitalizarea (e-Factura & e-Sigiliu): În 2026, conformitatea depinde de trimiterea corectă a facturilor în sistemul RO e-Factura. Orice factură neînregistrată în sistem poate fi considerată cheltuială nedeductibilă.
4. Sponsorizările ca instrument: Poți direcționa până la 20% din impozitul pe profit către ONG-uri, reducând suma care merge la stat fără a costa firma nimic în plus.

Concluzii

Imagine generată cu ajutorul AI

Impozit pe profit este un regim fiscal cu reguli de calcul, declarare și plată reglementate. Atunci când calculul, declararea și plata impozitului sunt făcute corect, impactul fiscal poate fi estimat din timp și controlat.

Atunci când calculul sau declararea nu respectă legislația fiscală, diferențele sunt corectate la control, iar sumele rezultate sunt însoțite de dobânzi și penalități.

Pentru cei care își alocă capitalul fie printr-o firmă, fie ca investitori individuali, relația dintre fluxurile de bani, randament și risc devine relevantă dincolo de calculele fiscale. În acest context, curs obligatiuni oferă o perspectivă practică asupra modului în care pot fi utilizate instrumentele cu risc mai redus, ținând cont și de impactul impozitării asupra capitalului disponibil.

Conținut oferit de: Alexandru Chirilă

Vezi mai multe articole de Alexandru Chirilă »