Sunetul pașilor mei grăbiți se pierde în zumzetul matinal. Mă strecor printre chipurile estompate de propriile-mi gânduri.
Succesul mult visat, iată-l! Cravata, ceasul, servieta – condimentele nelipsite ale rețetei mele “de succes”, proiecția de sine a celui de acum 5 ani – un student cu pretenția unei inteligențe peste medie, cu ambiții mari, dar nici fără cea mai vagă idee despre cum le va realiza.
Dar timpul nu le-a rezolvat pe toate, cum gândeam atunci în superficialitatea mea adolescentină…nu fără mine.
Și azi? M-aș cataloga drept un om de succes? Înțeleg de fapt succesul?
Azi, când tot acel viitor la care am visat este acest AICI ȘI ACUM, proiecția mea de sine în viitor se măsoară după un alt etalon.
Am încetat să mai zămislesc în mintea-mi poduri înalte către culmi ideatice spre care să-mi mân sufletul. Am încetat să-mi alerg sufletul după voia minții.
Succesul este aici și acum. Trage-ți sufletul!
Succesul este atunci când indiferent ce faci, faci cât de bine poți și contribui.
Cotribui la …simplul mers al lucrurilor, la acest zumzet care ne însoțește dimineața către muncă și seara către casă.
Succesul este mișcare – este acest flux neîntrerupt.
Succesu-i mărunțiș!
E acel mănunchi de mici amintiri și trăiri meschine. E zâmbetul cu care te petrece la muncă, e pauza de o țigară cu cel mai bun coleg, e recunoștința sinceră a copilului tău când îi cumperi o înghețată, e pachetul de la părinți, e când ajungi acasă și-ți scoți cravata…
Succesul nu e roz.
Succesu-i toată paleta. Tu alegi culorile dominante, restul providența. Nu putem controla totul. Succesul este a conștientiza acest lucru și a îmbrățișa fluxul. Succesul este suma constantelor pozitive ale vieții tale.
Succesul e toată zarva din spatele scenei. E răbdare, acceptare, e constanță, e mulțumire.
Succesul nu se rezumă la laurii zilei de azi ci la o profunda conștiință de sine care, ca rezultat al muncii sale, nici nu s-ar fi așteptat la altceva decât succes.
Succesul este autocritica ce nu te va lăsa pradă unei suprasaturate mulțumiri de sine care îți blochează ascensiunea.
Succesul nu este să ajungi undeva sau, cel puțin, nu este acel ceva strălucitor din capătul tunelului ci ceea ce se pierde în urma ta în peisaj. E ceea ce faci tu azi pentru ziua de mâine.
Senzația pe care o trăiești acum, urma pe care o lași aici și ceea ce iei cu tine mai departe mâine.
Şi răspunsul la întrebare?
Obiectiv, e relativ. Tocmai asta-i frumusețea. Țintesc, nu mă îndoiesc și execut.
Contribui în felul meu. De cele mai multe ori sensul se pierde printre telefoanele, întâlnirile şi zbaterea de zi cu zi.
M-am ales. Şi de fiecare dată când simt că zumzetul a înghiţit sunetul paşilor mei – că nu mai contează şi totul e lipsit de sens – cocktail-ul uman ce-mi este servit zilnic mă îmbată un pic mai tare. Atunci mă odihnesc, trag o învăţătură din mahmureala zilei de mâine şi mă regăsesc.
Am încredere că zâmbetul ei cald mă va însoţi zilnic către uşă, că azi colegul meu e pus pe glume şi că oricât mă jur că mâine nu mă mai îmbăt, întodeauna va există un cocktail tentant.
Autor: Lucian Savin